Titlul articolului este semnificativ „În numele democraţiei… Noi, ucrainenii, trebuie să insistăm pentru integritatea teritorială a Moldovei pentru propria noastră siguranţă”. Raţionamentul ziarului ucrainean este că o eventuală federalizare a R. Moldova ar reprezenta un model pentru următorul pas: federalizarea Ucrainei. Ziarul de la Kiev se teme că federalizarea Ucrainei va submina integritatea ţării şi va asigura controlul Moscovei asupra unor părţi din viitoarea federaţie.
Ucraina este un actor important în ceea ce priveşte negocierile asupra conflictului transnistrean. În acelaşi timp, Kievul a fluturat permanent pericolul naţionalismului românesc, făcând astfel jocurile Moscovei. Ucraina a tratat permanent România ca pe un adversar şi a făcut tot posibilul pentru a bloca relaţiile dintre etnicii români de pe teritoriul său şi ţara-mamă. Această strategie se dovedeşte păguboasă pentru Ucraina pe termen lung: în loc să aibă un partener dedicat în România în momente dificile, va avea un partener reticent şi extrem de atent. Cine se frige cu ciorbă, suflă şi în iaurt. Deşi ziarul de la Kiev percepe o încolţire a Ucrainei, totuşi România este tratată în continuare ca o ameninţare în regiune. În stilul acesta, oamenii politici de la Kiev nu vor avea prea curând foarte mulţi prieteni în regiune.
Ucraina are mai multe probleme legate de minorităţile naţionale şi retrasările arbitrare de graniţe din perioada sovietică. Problemele sunt comune întregului spaţiu de la periferia fostei Uniuni Sovietice. Prima problemă este a minorităţii ruse, care din minoritate imperială a fost transformată peste noapte într-o comunitate silită să respecte legile „altora”. Acestui fenomen nu i s-a dat importanţa pe care o merita. Milioane de oameni învăţaţi să beneficieze de avantaje doar prin simplul fapt că aparţineau unui anumit grup etnic au trebuit peste noapte să se adapteze la statutul de cetăţeni cu drepturi şi obligaţii. În unele zone, cu sprijinul Moscovei şi printr-o propagandă abilă, s-a reuşit crearea unor enclave separatiste – cum este cazul Transnistriei. În alte părţi, cum este Ucraina actuală, minoritatea rusă a fost convinsă să participe cu jumătate de inimă la construirea unui nou stat, însă cu urechea către Moscova în permanenţă, în aşteptarea unui semnal.
A doua mare problemă este reprezentată de amestecul lăsat în urmă de fostul imperiu sovietic. Minorităţi române, identităţi deformate români-moldoveni, amestecuri de teritorii fără trecut istoric comun – toate acestea fac ca în regiunea Ucraina – Republica Moldova – România să fie foarte greu de ajuns la o concluzie comună. Singura cale raţională ar fi respectarea drepturilor omului şi a tratatelor internaţionale cu privire la protecţia minorităţilor naţionale, doar aşa se poate ajunge la un echilibru şi ar fi posibilă clădirea încrederii comune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
