Fiind în căutarea adevărului, noi, ziariştii, ne confruntăm zilnic cu această problemă. Nouă, cetăţenilor de rând, de obicei, ne place adevărul doar atunci când se referă la altcineva, nu şi la propria persoană. Iar adevărul, precum se ştie, e unul. A-l contesta înseamnă a atenta la dreptul nostru fundamental la libera exprimare – un lucru sfânt pentru orice ziarist onest, care îşi asumă responsabilitatea prin propriul său risc. Este pentru noi sfânta sfintelor de care avem nevoie ca de aer. Iată de ce consider că, atunci când scriem adevărul, trebuie să fim trataţi cu toleranţă. Fiindcă presa, vorba cântecului, este liliacul pus de noi. Dacă ne dorim o societate cu adevărat democratică, trebuie să privim adevărul în faţă. Îmi displac mult comentariile de pe unele forumuri, dar nu am ce face – este vocea cititorului, adică a poporului. Dar să nu uite nici cetăţeanul că şi noi, ziariştii, avem un drept la care ţinem nespus de mult. Altminteri, să nu se întâmple ca în şlagărul cunoscut de către toţi: „Te-ai dus să culegi cu altul liliacul pus de noi!”. Presa este, cu adevărat, liliacul pus de noi… Să nu-l rupem, atunci când spune adevărul în faţă.
