Liliana Enachi: „Mizăm pe emoţii şi pe dulcele din clipele frumoase”

Este prima impresie pe care mi-a lăsat-o, după doar câteva minute de comunicare, Liliana Enachi, manager Marketing şi Produse Noi la Compania „Sudzucker Moldova”, unul dintre cei mai mari producători de zahăr din republică. Iniţial, m-am gândit că o fi o trăsătură „profesională”, caracteristică unui domeniu „dulce”. Dar m-am convins, spre final, că e un fel de a fi înnăscut, transformat în mod de viaţă.

– Liliana, e adevărat că viaţa celor care lucrează în domeniul zahărului e dulce?
– Pentru mine este dulce, deoarece îmi place ceea ce fac, am o activitate creativă, lucrez cu o echipă interesantă de tineri entuziaşti. Evident că uneori dulcele e şi amar, căci nu toate zilele sunt perfecte. Dar îmi place să cred că nu greşeşte doar cel care nu face nimic. Atunci când munceşti cu pasiune te mai şi ciocneşti de obstacole, de anumite situaţii dificile. Asta este viaţa.

– Cum e să promovezi un produs care oricum este solicitat de oameni?
– Într-adevăr, zahărul face parte din produsele social importante, alături de lapte sau pâine. Dar, cu atât mai mare e provocarea! Trebuie să gândeşti o strategie puţin mai diferită, nu doar să pui accent pe calităţile zahărului, care oricum este prezent în orice casă. De aceea, mizăm pe emoţii, pe dulcele din clipele frumoase, din ceea ce înseamnă familie. Cea mai de succes dovadă este zahărul „Domniţa”, prin care promovăm nucleul societăţii, familia şi atmosfera dulce pe care o găseşti doar alături de oamenii dragi şi apropiaţi.

– Cum luptaţi cu nutriţioniştii, cu toţi acei care ne avertizează permanent că zahărul este „moartea albă”?
– În cantităţi normale, pentru organism, nimic nu este dăunător. Din fericire, încă nu pot vorbi de o luptă crâncenă şi dură – gospodinele noastre continuă să gătească, îşi alintă copiii cu prăjituri, iar la ţară s-a mai păstrat tradiţia de a face compoturi şi dulceţuri. Bineînţeles, simţim şi noi tendinţa oamenilor de a mânca sănătos, de a consuma mai multe produse eco. Tocmai de aceea, am diversificat gama „Cinci Inimioare” cu zahărul brun „Demerara”. În curând vom lansa un produs nou pe acest segment – zahărul brun „Golden granulated”, care se deosebeşte printr-o aromă fină şi conferă un gust deosebit prăjiturilor.

– Cu adevărat zahărul brun este mai bun ca cel alb ori e doar un mit?
– Nu e mit, e o chestie de tehnologie. Vorba e că zahărul brun nu trece prin faza de înălbire, respectiv pe el se păstrează siropul de melasă care conţine anumite vitamine şi minerale. Un alt beneficiu vine din faptul că el este mai puţin caloric.

– Bănuiesc că pe plantaţiile noastre de sfeclă de zahăr ai fost. Dar la una de trestie de zahăr ai ajuns?
– Nu am fost şi nu ştiu cât e de real acest lucru, deşi importăm zahăr brun din trestie din Columbia. Dar să ştii că nu e rea ideea, chiar îţi mulţumesc pentru sugestie!

– Unde se află şcoala la care se învaţă cum să promovezi zahărul?
– Eu am făcut Informatică şi limbi străine la Facultatea de Matematică şi Informatică la USM. De fapt, eram pasionată de jurnalism, dar, când stăteam la coadă ca să depun actele la această facultate, am văzut inscripţia de pe uşa de vizavi: „Informatică şi limbi străine”. Aşa cum ştiam două limbi, iar informatica este domeniul viitorului, mi s-a părut o combinaţie perfectă şi am trecut „strada”. Ulterior, am făcut masteratul la ASEM, la Business şi Administrare. Dar la „Sudzucker”, la momentul angajării, n-a fost important să am studii economice, cu atât mai mult să ştiu „teoria zahărului”. Mai ales că, iniţial, m-am angajat ca secretară – poziţie în care nu am stat mai mult de o lună. De fapt, din start ochii îmi sclipeau, iar toate gândurile îmi erau doar la perspectiva de a lucra în echipa de marketing a acestei companii. Şi cred că, de fapt, secretariatul meu a fost o perioadă de probă în care am fost testată la seriozitate, dedicaţie şi implicare. Sunt câteva calităţi extrem de importante şi păcat că mulţi dintre cei care vin astăzi să se angajeze nu ţin cont de ele, gându-se că e suficientă doar diploma pe care o au în buzunar. Credeţi-mă: iniţiativa, implicarea sau o jumătate de oră lucrată peste program, atunci când este nevoie, neapărat sunt răsplătite în timp! Cel puţin, mie mi s-a întâmplat astfel la „Sudzucker Moldova”.

– Deci, eşti un anti-exemplu pentru tinerii care se tânguiesc că nu se pot angaja…
– Probabil. Cert e că şi eu, şi soţul meu, Vitalie, am trecut prin etape foarte serioase până ne-am găsit serviciile, bazându-ne pe forţele proprii, dar şi pe un efort considerabil. Ştiu că soţul meu, atunci când dorea să se angajeze, trimitea câte 50 de CV-uri în zi. Şi-a publicat pe „Best Jobs” un CV foarte bine elaborat şi gândit, ca să se facă remarcat. Şi ziua Z nu s-a lăsat mult aşteptată! Dar a reuşit pentru că a perseverat şi este o cale demnă de urmat.

– Cum asiguri echilibrul dintre familia ta şi familia de la „Sudzucker Moldova”?
– Cred că îmi reuşeşte graţie soţului care mă susţine în toate. Mă ascultă entuziasmat când îi povestesc despre ce am realizat sau despre spotul pe care l-am conceput… Îi cer deseori părerea. Soţul meu e un om foarte rafinat, cred că şi cumpără cu ochii, fiindcă iubeşte ambalajele frumoase, culorile – cei din marketing se bucură de un asemenea consumator . Avem proiecte comune, gânduri comune, scopuri comune, ca în orice familie. Dar cred că ne leagă şi faptul că suntem diferiţi ca temperamente – eu sunt fire creativă, iar el e foarte-foarte-foarte organizat şi uneori îmi doresc să fiu şi eu la fel.

– Faceţi cumva şi dulceaţă împreună?
– Dulceaţă nu, căci nu sunt, totuşi, o casnică în adevăratul sens al cuvântului. Noroc de mama, care e la Orhei şi care, aşa cum nu e departe, ne mai invită uneori la masă – părinţii înţeleg că suntem în perioada când ne afirmăm profesional, când ne construim carierele… Pentru viitor, ne gândim împreună cu soţul şi la o afacere comună. Nu va fi simplu – înainte de toate, pentru că trebuie să găsim oameni potriviţi, cu care să ne identificăm ca scop şi viziune. Dar cred că vom reuşi. Deocamdată, însă, cred că proiectul la care ne vom concentra este un copil – toate în viaţă trebuie făcute la timpul lor.

– Există vreo zi când îţi permiţi să leneveşti?
– Da, duminica. Dacă nu e nevoie, nici nu ies din casă duminica. Mă răsfăţ cu mirosul de cafea şi cu micul dejun, pe care de regulă îl pregăteşte soţul şi care întotdeauna este mai bun decât cel făcut de mine. Am lenevit şi vara trecută, când am fost la soră-mea, în Italia. Am avut o vacanţă magnifică. Am stat la poale de munte, într-un orăşel verde şi curat, cu doar câteva maşini pe străzi şi cu o groază de biciclete şi oameni calmi. Când ieşeam dimineaţa la balcon, îmi ziceam că acolo mi-aş dori să locuiesc la bătrâneţe.

– Ce nu ne ajunge nouă să avem toate astea?
– Cred că nu ne ajunge simplitatea lor. Noi avem prea mult orgoliu, prea multe stereotipuri şi idei preconcepute, prea mult cumetrism… Prea mult contează pentru noi părerea altora, cheltuim timp şi bani pentru lucruri care nu valorează. Putem să împrumutăm mii de euro de la bancă pentru a face o nuntă pompoasă. Acolo lumea trăieşte foarte practic, fără petreceri cu mese etajate. Noi parcă suntem cu toţii într-un fel de competiţie lipsită de sens.

– Şi ce are sens, în acest caz?
– Înainte de toate, precum ziceam, un copil – avem nevoie de această fericire personală în viaţă, de această nouă etapă şi nou entuziasm. Apoi îmi doresc propria afacere – vreau să cresc un produs al meu. Uneori mă întreb unde greşesc, de ce lucrurile care îmi doresc să evolueze mai repede se lasă aşteptate. Soţul mă consolează şi îmi spune că toate lucrurile vin la timpul lor. Eu îl cred şi sper că va veni timpul când voi călători mai mult. Vreau neapărat să văd Parisul – planificăm această călătorie pentru vara viitoare… Am fost la un training unde a trebuit să scriem o listă cu lucrurile care urmează să le realizăm în decurs de şase luni. Peste şase luni, am primit o scrisoare unde erau menţionate acele lucruri şi am constatat că doar două nu apucasem să le realizez… Aşadar, sunt în drept să mă consider fericită!

– Noi îţi dorim să rămâi astfel mereu şi să-ţi materializezi toate gândurile bune! 

Sursa: Timpul Suplimentul Femeia