Doar în Moldova, băştinaşii nu îndrăznesc să-și numească limba natală cu adevăratul ei nume, ca nu cumva să supere minoritățile incapabile să mai învețe o limbă. Doar în Moldova, funcţionarii te roagă să scrii cererile în limba rusă sau în limba de stat, ca nu cumva să supărăm minorităţile românofobe. Doar în Moldova, localnicii trec imediat la limba rusă dacă îşi dau seama că interlocutorul nu are de gând să vorbească în română. Doar în Moldova, ţi se răspunde cu „zdravstvuite” la „bună ziua”. Doar în Moldova, limba română este numită limbă de stat ca nu cumva să supărăm partea retrogradă a societăţii. Și dacă tot e vorba de limbă de stat, să vedem unde stă această limbă și unde stau vorbitorii ei?
Ruşilor, găgăuzilor şi altor minorităţi din Republica Moldova limba de stat le stă practic în gât. Locuiesc decenii întregi aici şi abia dacă pot lega două vorbe în limba de stat. Cu toate astea se dau mari statalişti şi apărători ai moldovenismului. Este interesant să vezi cum aceștia luptă pentru o limbă pe care nici nu prea o înţeleg.
Sunt dese cazurile când stataliştii moldoveni îţi spun în română că limba română nu există, sau îl confundă pe Asachi cu Sadoveanu fără să roşească chiar la omagierea marelui gânditor. Şi nu e vorba de muritorii simpli, e vorba de deputaţi, funcţionari publici şi politicieni – elită într-un cuvânt. Doar în Moldova jumătate de guvernanţi nu cunosc limba de stat şi irosesc bugetele ca să traducă orice act naţional în rusă. Ai impresia că această limbă de stat, stă în întuneric, iertată să-mi fie tautologia.
Cum poate exista o limbă de stat, care stă? O limbă ar trebui să fie în permanență vie, să trăiască, să se dezvolte, să capete noi culori fonetice și semantice, să devină tot mai flexibilă şi mai frumoasă. O limbă de stat este o limbă moartă, iar limba moldovenească, sintagmă umilitoare care mai persistă şi astăzi în Constituţia RM, este cu siguranţă o limbă de stat în întuneric, în întunericul neştiinţei. Limba de stat în Moldova reprezintă o fosilă a trecutului sovietic, împroşcată cu aberaţii gramaticale şi monştri stilistici. Limba de stat se limitează la argoul colhozurilor, puşcăriilor şi a „selsovetelot”.
Pentru un om modern cu un dram de cultură în cap este imposibil să gândeşti şi să creezi ceva în limba de stat, pentru că e una primitivă care ar trebui păstrată doar în bancurile spuse la o bere. Este ciudat să vezi urmaşii lui Ilici buimăcind prin întunericul prostiei. Probabil, aceştia au uitat de îndemnul lui tătuca care spunea: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”. Leniniştii-statalişti din Moldova reprezintă o specie aparte: se simt intelectuali cu o singură carte de istorie citită (cartea reprezentând câteva articole extrase dintr-o enciclopedie sovietică); se cred internaţionalişti deşi vorbesc doar o singură limbă; se cred comunişti şi socialişti deşi au uitat demult de învăţăturile lui Lenin, Marx şi Engels.
O să le reamintesc doar un citat din Marx: „Să nu cunoşti limba ţării în care locuieşti, înseamnă să fii musafir, idiot sau ocupant care-şi impune propria limbă.” Voi în ce ipostază vă regăsiţi, tovarăşi statalişti? De musafiri, de idioţi sau de ocupanţi? Dacă vă simţiţi musafiri, cred că a venit timpul să plecaţi acasă, v-aţi reţinut cam multişor la noi în vizită. Dacă vă simţiţi idioţi, ar fi bine să consultaţi un medic, poate vă aduce un pic de lumină în creier. Şi dacă vă simţiţi ocupanţi, ar fi bine să o recunoaşteţi. Şi chiar dacă aţi recunoaşte, tot nu s-ar schimba ceva. Băştinaşii nu au nimic împotriva voastră. Pentru că reprezintă cel mai tolerant popor din lume şi vorbesc limba de stat, de stat în întunericul prostiei.
P.S.
Problema lingvistică este privită ca una nesemnificativă de o parte bună a societăţii. De ce să răscolim conflictul interetnic când avem alte probleme majore cum ar fi sărăcia, politicienii corupţi, migraţia masivă ş.a.m.d.? Voi încheia acest articol cu încă un citat din Marx. Citat care posibil ne va lumina asupra cauzei problemelor din Moldova. „Prostia, spunea cândva Marx, reprezintă o forţă demonică, şi avem impresia că va cauza încă o mulţime de tragedii.”
