când între coperte se micşorează poveştile,
şi parfumul ciudat însoţind un miracol
de oameni străini în iubiri depărtate.
De unde asemenea pace, de unde,
când te dor nevăzute cântece,
fericirea de a fi bolnavă de cetăţi surpate,
şi prin ferestrele casei vin cortejii
unduite din ape demult dispărute.
Asprul ţinut al cărţilor-hipnotizare,
în curgerea apei un vis cultivând
focul şi tainele, tămăduind liniştea
sub ploaia unei harpe rituale.
‘iunie 2013
Vitalie RĂILEANU
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
