Pornind de la acest precept, putem citi intenția mai veche a rămășițelor peceremiste, cu tot cu sateliții lor, de a crea un pol de stânga modern și european, un ecou al tentativelor de modernizare a Rusiei. Fiind văzută drept o cucoană văduvă și țâfnoasă, care, în lipsa vreunor virtuți, se laudă numai cu testamentul răposatului, aceasta caută periodic să dea dovadă de indulgență și toleranță față de marile procese din „străinătatea sa imediată”.
Avându-l pe încăpățânatul general Voronin drept partener de negocieri, mimarea modernizării nu se poate face. Este un fapt. Acesta este un moldovenist convins, având și apucături staliniste în privința gestionării unor organizații și fenomene. Prin urmare, Rusia a avut nevoie să-și creeze un alter-ego peste Nistru, cu care să poată defila atunci când liderii ei se vor cufunda în aburi de alcool alături de finuții lideri europeni cărora vor trebui să le vândă gazul pentru a-și hrăni poporul înfometat.
Europenii vor schimbare și adaptare la schimbare. Prin urmare, Rusia se simte obligată să creeze o alternativă. Suntem în 2013, o vreme în care nu mai poți veni tu, fie Putin, fie Medvedev, fie Lavrov sau Rogozin, să le zici unor Merkel, Hollande sau Barroso că e normal ca un stat de la granița UE, cu perspective clare de aderare, să aibă aproape jumătate din populație fanatică după comunism. Nu, îi schimbi denumirea și implicit, culoarea. Respectiv, pui o echipă formată din trepăduși penali, interfrontiști șovini, generali cât un dop, minoritari xenofobi și pseudo-oameni de știință, îi colorezi în roz și le dai drumul în lume să „reformeze stânga”.
Ceea ce-i scapă, însă, echipei de trepăduși este că nici europenii, nici moldovenii PD-iști, PLDM-iști sau indeciși nu vor înghiți povestea asta cu oferirea unei alternative de stânga moderne. Cel puțin, nu în persoana acestor rămășițe și nu în urma unor asemenea discursuri fără substanță.
În cadrul forumului recent, declarat de stânga, organizatorii acestuia au menționat că cele două valori de stânga principale ar fi promovarea identității moldovenești și a Uniunii Eurasiatice (care nici măcar nu există, de facto). Dar „reformiștii” roz nu s-au rezumat la o singură tâmpenie, omițând că nici una, nici cealaltă nu sunt valori ale stângii. Aceștia au făcut și asocierea abuzivă cu valorile social-democrației europene, așezând aberațiile lor alături de al doilea grup politic (ca mărime) din Uniunea Europeană. Parcă-i și văd pe austriacul Johannes Swoboda, pe neamțul Martin Schulz sau pe britanicul Brian Simpson defilând cu „Eu sînt moldovan!” în piept și cu un steguleț cu „I love Putin” prin Parlamentul European.
Logica socialiștilor noștri încă mai este departe de cea a europenilor, fie ei și social-democrați. Atât de departe, încât socialiștii noștri au rămas tot comuniști.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
