Un coleg ceh, expert important în ceea ce privește spațiul postsovietic, a spus odată că toți jurnaliștii străini care lucrează în Rusia, trec prin mai multe etape de viață. Inițial ei sunt novici – trebuie să depășească obstacolele birocratice și se obișnuiesc cu viața grea din Rusia. Apoi ei îndrăgesc această țară, își fac griji pentru ea și, pentru un material bun, sunt gata să zboare în diferite colțuri ale Rusiei. După ceva timp și după câțiva hectolitri de vodcă băuți cu șefi de nivel înalt, jurnaliștii străini devin apatici. Pasiunea pentru țara în care își desfășoară activitatea dispare treptat, iar în ultima etapă, numără zilele care au rămas până la sfârșitul activității pe teritoriul rus.

„M-am săturat de scris despre …”

Deși colegul meu are o experiență vastă de muncă în Rusia, am crezut că exagerează. La urma urmei, fiecare jurnalist străin locuiește și lucrează în condiții diferite. Printre prietenii mei sunt străinii care scriu din Rusia încă de prin anii 90, iar lor nici prin gând nu le-a trecut să revină în Europa. Și totuși, în ultimul timp am căzut pe gânduri. Sincer, dragi cititori, m-am săturat de scris despre un prizonier, despre candidatul pentru funcția de primar Navalni, despre madame Mizulin, despre deputații Dumei de Stat, care au confundat activitatea legislativă cu viața mondenă vulgară. Eu nu sunt interesat să scriu texte despre tabăra din regiunea Golianovo, Moscova, unde sunt concentrați imigranții ilegali (în special de naționalitate vietnameză) …

Deci, poate că eu sunt deja la a treia etapă a vieții de jurnalist străin, atunci când este timpul să cumperi suveniruri și să-ți faci bagajele? Nu, să mă predau în fața Rusiei nu am de gând. Vreau cu adevărat în loc de plângeri la adresa Kremlinului „însetat de sânge” să scriu ceva pozitiv, un material pe care șeful meu să nu-l ia drept o acțiune de PR ieftin la adresa Rusiei, iar publicul ceh să nu mă numească agentul Kremlinului.

„Astfel de evenimente în Rusia nu au loc”

De exemplu, să scriu despre faptul că în Rusia a fost făcută o descoperire științifică majoră, cosmonauții ruși sunt mai aproape de Marte, ori că politicienii ruși au făcut ceva bun, sau cel puțin mai bun decât colegii lor cehi (credeți-mă, având în vedere evenimentele recente, când o amantă geloasă și „obișnuita” corupție l-au făcut pe prim-ministrul Republicii Cehe să-și dea demisia, nu este deloc dificil). Aș prefera să scriu despre asta. Dar, din păcate, astfel de evenimente în Rusia în ultima vreme nu au loc.

Rusia este un fel de „Triunghiul Bermudelor” informațional, un loc unde orice veste absoarbe energia „neagră”, care schimbă imediat sensul și percepția acesteia. Și această figură geometrică este atât de mare încât este capabilă să înghită tot ce în cazul altor țări, străinii ar fi dispuși să aplaude în picioare. Dorința Rusiei de a scăpa offshorurile cipriote de la înec a fost percepută ca o metodă prin care Moscova vrea să salveze banii tovarășilor apropiați puterii. Toate tipurile de conducte, în loc să stârnească încântare europenilor pentru că nu vor trebui să înghețe în timpul iernii, din cauza Ucrainei perfide, sunt considerate ca acțiuni ale imperialismului energetic. Nu a fost privită cu ochi buni nici cetățenia oferită actorului francez Gerard Depardieu ori azilul specialistului de la CIA Edward Snowden, care în lipsa unei alternative a trebuit să rămână pe pământ rusesc. Și fugarul american, și domnii ruși de la conducere nu sunt prea fericiți din aceste motive, dar aceasta este soarta. Doar nu era să moară Snowden undeva sub un gard în SUA.

Triunghiul negativității

În „Triunghiul Bermudelor” al negativității au rămas blocate chiar și Jocurile Olimpice de la Soci. În zadar Plushenko a executat „rândunica” pe gheața din Guatemala. Uneori ai impresia că în capitala de sud a Rusiei nu va avea loc Olimpiada sporturilor de iarnă, dar o luptă internațională pentru drepturile omului. Desigur, o mulțime de Kiseleovi acum vor asigura rușii că inamicii străini vor cu propaganda lor murdară să strice Jocurile Rusiei, situată aproape pe piedestalul geopolitic al Olimpiadei. Nu aș fi surprins dacă și în cazul luptei împotriva homosexualilor Onișcenko ar interzice difuzarea serialului „Jeeves and Wooster”, pe motiv că Stephen Fry ar putea infecta pe cineva…

Recent am auzit că autoritățile rusești sunt serios preocupate de faptul că o putere europeană sprijină activ mișcarea pentru drepturile homosexualilor din Rusia. Oficialii ruși văd acest lucru ca o tentativă a dușmanilor străini de subminare a valorilor rusești. Faptul că o asemenea acțiune este o mișcare obișnuită de promovare comună a drepturilor omului în țările în care acestea nu sunt respectate (precum, de exemplu, sprijinul pentru drepturile femeilor în lumea arabă), birocraților le este greu să creadă.

Rusia – un fel de Burkina Fasso cu rachete balistice

Dar nenorocirea Rusiei, de fapt, nu reprezintă inamicii politici externi, cosmopoliții și agenții străini. Necazul constă în aceea că Rusia, după 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice și 13 ani de la venirea la guvernare a lui Vladimir Putin, așa și n-a putut să-și facă o imagine bună peste hotare. Noua și necomunista Rusie, care se vede o țară democratică, până în prezent nu a putut obține încrederea comunității internaționale. În locul integrării în noua lume care s-a format după terminarea „Războiului Rece”, politicienii ruși veșnic caută pentru țara lor o cale deosebită, care de fapt rușilor, iubitori ai Occidentului, începând cu muzica și terminând cu obiectele de consum, posibil nici nu le trebuie.

Paralel și în Europa, și peste ocean se amplifică percepția precum că Moscova merge pe altă cale, decât ei. Privind legile care sunt adoptate de parlamentul rus și acțiunile implementate de autoritățile rusești, Vestul din nou discută dacă nu cumva Rusia este un fel de Burkina Fasso cu rachete balistice într-o societate democratică. Și tonul acestei dezbateri nu este în favoarea Kremlinului.

Și mai rău este că politicienii occidentali își pierd interesul pentru Rusia ca partener pe arena internațională și încep să o vadă ca pe un vecin supărăcios, care nu este privit cu ochi buni, dar mai sper că încă cel puțin o seară mai poate trece fără scandal. Pe scurt, în lume crește dorința ca Rusia să lase în pace Occidentul cu paranoia sa și cu problemele sale interne și externe.

Timpul lucrează acum în defavoarea Rusiei…

Această acutizare nu promite nimic bun Rusiei. În cazul în care această țară va merge și mai departe pe același drum atunci se poate transforma într-un „Jirinovski global” și va pierde toată credibilitatea încă disponibilă. Atunci cu Moscova se va discuta numai din considerentul că ea a moștenit de la Uniunea Sovietică locul în Consiliul de Securitate al ONU, dar și acesta pe principii diplomatice.
Poate din interior nu e atât de vizibil, dar situația este, de fapt destul de urâtă. Soluția pentru Rusia este una – să oprească toată această nebunie legislativă care a luat proporții considerabile și această decădere guvernamentală. În cazul în care societatea rusească nu este gata să se aventureze în acest sens, atunci este timpul pentru cineva de la Kremlin să „tragă frâna de urgență”: timpul lucrează acum în defavoarea Rusiei. Și apoi, dacă se întâmplă acest lucru, poate, și nouă jurnaliștilor străini ne va fi mai interesant să lucrăm. Deși în comparație cu viitorul acestei țări mari, desigur, este un fleac.

Tradaptare Ala Coica
Sursa: mk.ru