O fi aşa sau o fi altfel, dar în sălile de teatru sau de concerte niciodată nu am fost verificat la intrare cu aparatul acela înspăimântător care detectează terorişti, adică cetăţeni care vin la teatru ca să-l asasineze pe premier. Luni seară, m-am pomenit şi eu pe post de virtual asasin al premierului nostru scump, Vladimir Filat. Fiind invitat la cea de-a XI-a ediţie a Galei Premiilor Teatrului „Satiricus Ion Luca Caragiale”, am rămas şocat când la uşa de la intrare am fost poftit, politicos, să pun geanta pe o masă alăturată, iar eu să-mi trec fiinţa pământească prin… aparatul care detectează asasini de premieri. Trecând, aveam sentimentul că am comis ori sunt pe cale să comit o crimă oribilă împotriva statului, aruncând-l în aer pe premierul Filat… Haideţi însă să vorbim serios: vrea oare cineva capul lui Filat!? Ce „înalte raţiuni de stat” impun aşadar paza aceasta excesivă, de unde această fudulie de boiernaş parvenit, dar în realitate – un cur gol înaintea sărăciei, păzit de gărzi de corp, în cea mai săracă şi paşnică ţară din Europa?..
