După publicarea lui am urmărit reacțiile (comentariile) cititorilor noștri pe site-ul Timpul.md.
Singura concluzie solidară, acceptată unanim de toți, care se desprinde din aceste opinii e lipsa de încredere vizavi de viabilitatea statului R. Moldova. E o concluzie gravă, care trebuie să ne pună pe gânduri pe toți, dar îndeosebi pe elitele politice ale acestei țări. Cei care se află azi în vârful piramidei puterii și care beneficiază din plin de toate dulcețurile ei, trebuie să se întrebe la modul cel mai serios de ce, după două decenii de la declararea independenței, mulți cetățeni nu cred în acest stat?
Din lipsă de spațiu nu putem reproduce toate opiniile exprimate de cititori, de aceea, vă recomand să accesați Timpul.md și să vă convingeți cum cititorii, calm, cu argumentele care le stau la dispoziție, încearcă să dovedească de ce RM nu poate fi un stat independent. Nu contează ce cred eu personal despre asemenea opinii, contează că ele există și nu vin din tărtăcuțele unor oameni bolnavi. E punctul de vedere al unor cititori sănătoși… Sunt oare toți aceștia, prin definiție, unioniști, fasciști, legionari, naziști, trădători ș.a.m.d. cum îi etichetează politicienii noștri… de bun-simț?
Cel mai simplu, dar și mai iresponsabil și primitiv mod de a răspunde la respectiva întrebare e cel acceptat de conducătorii RM. De câte ori se ciocnesc de acest punct de vedere, ei, în loc să caute „rădăcinile răului”, operează cu clișee ideologice și cu acuzații clasice de… unionism. În toate acțiunile și manifestările cetățenilor ei văd… uneltiri ale unioniștilor care „lovesc deschis în ideea statalităţii Republicii Moldova”. Atâta pot stoarce ei din mintea lor obosită de… statalism moldovenesc. În concluzie, nu sărăcia, hoția, corupția generalizată, lipsa de independență a justiției ș.a.m.d. „lovesc deschis în ideea statalității RM”, ci niște copii care ies în stradă să-și manifeste liber punctul de vedere privitor la viitorul țării lor și, unii „editorialiști proromâni sau români, lipsiți de bun-simț” care nicidecum nu se răzgândesc vizavi de limba și istoria țării lor.
Insist asupra acestui aspect: nu am văzut niciodată vreun politician moldovean, de la 1991 încoace, care, fiind la putere, să iasă în fața lumii și să-și facă mea culpa, să-și toarne cenușă pe cap zicând: iubit popor, pentru faptul că trăiți prost și nu respectați acest stat sunt vinovat și eu, pentru că sunt și eu hoț, fur, delapidez, deturnez bani publici, sunt demagog, populist, mincinos, fățarnic, fac abuz de putere… Pentru propriile eșecuri și prostii vina o poartă opoziția, inchiziția medievală, unioniștii, jurnaliștii proromâni, lipsa ploilor, criza mondială, Germania nazistă, alfabetul latin, pensionarii, savanții, artiștii, deputații din Sfatul Țării, invalizii războaielor romano-dacice ș.a.m.d.
… M-am gândit mult la aceste lucruri și nu m-am răzgândit – cred și azi în ceea ce am crezut și ieri: vinovate de faptul că cetățenii nu cred în viitorul R. Moldova sunt elitele de la conducerea acestui stat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
