Sunt mai bătrân decât acest stat „independent” cu o lună.
Practic ne-am născut împreună. În doi am făcut primii pași. Am cunoscut lumea tot împreună. Primele cuvinte rostite, primele bazaconii, mersul la grădiniță și după la școală, în clasele primare – toate astea le-am făcut în doi, dar la un moment dat ceva s-a rupt.
Eu am trecut în clasa a cincea, dar Republica Moldova a rămas repetentă. Eu am absolvit gimnaziul, iar ea tot rodea papucii în clasele primare. Am mers la universitate cu gândul că și ea va recupera anii pierduți, dar practic nimic nu s-a schimbat. În aprilie 2009 am ieșit în stradă, alături de alți colegi, s-o ajutăm împreună să scape de piatra comunistă care i-a fost prinsă la gât din anul 2001. Pentru o perioadă părea că s-a înviorat, că și-a recăpătat plăcerea de a trăi, dar fericirea a durat extrem de puțin. S-a legat cu niște pseudo proeuropeni și s-a destrăbălat de-a binelea. Ăștia au scurs-o de bani fără milă, iar în 2014 au lăsat-o la o margine de stradă cu portmoneul gol, într-o stare mai proastă decât au găsit-o în 2009.
Între timp, eu am absolvit facultatea și am devenit ziarist. Ea urmează să împlinească 26 de ani peste câteva zile, pe 27 august, dar are un comportament de adolescentă rebelă care curvărește și cu cei din est și cu cei din vest. E curtată de doi bărbați mai mari, unul cu bani, cu studii, care o respectă și o vrea alături, iar altul tot cu bani, dar fără studii, care o folosește în interese și scheme personale și care o amenință de fiecare dată când ea îi spune că vrea să plece. Un bărbat o scaldă în daruri și complimente, iar altul face haz de ea și nu cheltuie nici măcar un bănuț ca să-i satisfacă necesitățile.
26 de ani sunt suficienți pentru un om ca să-și aleagă calea pe care vrea să meargă, dar pentru un stat se pare că este puțin, mult prea puțin. E trist să vezi cum camaradul cu care ai copilărit împreună își dă ultima suflare la o vârstă atât de fragedă. La mulți ani, Moldovă dragă! Îți doresc mai multă înțelepciune!
