Acest episod este doar unul dintre cele care ilustrează clar dinamica înaltă a tensiunilor tot mai mari între Rusia şi lumea occidentală, legate în mod direct de situaţia de criză din Ucraina, de decizia Moscovei de a anexa Peninsula Crimeea şi, în sens mai larg, de noua extindere spre Vest, inclusiv prin forţă, a sferei de influenţă a Kremlinului.
Surse occidentale afirmă că episodul rezumat aici „s-a încheiat fără vreun incident“ notabil. Oficialităţi americane au declarat că aeronava rusească părea să nu fie înarmată. Dar, chiar şi în lipsa unor rachete sau bombe plasate în exteriorul fuselajului, acţiunea avionului de luptă al Federaţiei Ruse a fost descrisă de colonelul Steve Warren, purtător de cuvânt al Pentagonului, ca fiind „provocatoare şi neprofesionistă“. Aceeaşi oficialitate militară americană a declarat şi că o astfel de „continuare a actelor de provocare şi neprofesionalism nu contribuie în niciun fel la dezescaladarea situaţiei din Ucraina“, relatează ediţia electronică a publicaţiei USNI News.
2000 şi 2008: episoade asemănătoare în Pacific
Episodul petrecut cu câteva zile în urmă în vestul Mării Negre, nu foarte departe de apele teritoriale ale României, nu este deloc unul fără precedent. La începutul lui februarie 2008, Associated Press relata că un bombardier rusesc cu rază lungă de acţiune a survolat portavionul american USS Nimitz, aflat în misiune de patrulare în Pacific. AP amintea şi că „un al doilea bombardier rusesc zbura în cerc la aproximativ 50 de mile depărtare“, precum şi că portavionul american – unul dintre cele zece astfel de bastimente care permit Americii să controleze Oceanul Mondial – „a lansat imediat avioane de vânătoare pentru a intercepta aeronavele militare ruseşti“.
La fel, în toamna lui 2000, portavionul american USS Kitty Hawk a fost survolat de două avioane de luptă ruseşti, pe când se afla în apele Mării Japoniei, relata publicaţia electronică WND.com.
Logica simbolurilor
Prezenţa navei USS Donald Cook în Marea Neagră spune Federaţiei Ruse, într-o manieră lesne de înţeles, că Occidentul nu rămâne indiferent, în condiţiile în care sfera de influenţă rusească se extinde din nou, rapid şi prin folosirea forţei, spre Vest. La fel, episoade de tipul celui din 12 aprilie transmit Vestului că Rusia este vădit iritată de încercarea Occidentului de a pune stavilă ambiţiilor sale cu clară componentă neoimperială. Episodul pune în lumină, chiar dacă într-o cheie aparent minoră, coliziunea evidentă dintre voinţa politică a Vestului şi cea a Federaţiei Ruse.
Limitele barosului
Mai multe discuţii pe care le-am avut recent pun în lumină faptul că există inclusiv opinia potrivit căreia măsurile întreprinse de Occident, în condiţiile crizei din Crimeea, ar fi excesiv de plăpânde şi de timide. Nu-i deloc aşa. În cazul navei USS Donald Cook, de exemplu, denumirea convenţională de distrugător este complet păcălitoare. Nu vorbim deloc despre o navă relativ mică şi nu foarte puternic înarmată, ci despre un bastiment de luptă mare (cu deplasament maxim de peste 8.700 tone), cu o capacitate de luptă realmente colosală. Ca orice alt bastiment din clasa Arleigh Burke, nava USS Donald Cook este dotată cu un sistem capabil să lanseze un număr total de 90 de rachete stocate în containere verticale. O parte importantă dintre acestea pot fi rachete de croazieră Tomahawk sau rachete antinavă Harpoon. Prin simpla sa prezenţă în Marea Neagră, USS Donald Cook poate contribui în chip eficient la descurajarea oricărui eventual atac rusesc masiv, fie acesta terestru sau naval. Dar, la fel ca un baros de 50 de kilograme, prea puţin potrivit pentru a bate cuie mici şi subţiri, Donald Cook e puţin capabil să pună stavilă acţiunilor subversive ale forţelor filoruse din Ucraina şi din alte ţări din jurul Mării Negre sau capacităţii Moscovei de a-şi mobiliza şi utiliza aliaţii şi vasalii zonali de diverse mărimi şi diverse tipuri. În panoplia mijloacelor pe care Vestul le poate folosi pentru a restabili echilibrul geostrategic în zona Mării Negre, elemente de tipul lui USS Donald Cook şi acţiuni de tipul descurajării strategice sunt, fără îndoială, extrem de importante. Dar – şi subliniez asta – pentru a atinge maximum de eficienţă, ele trebuie să fie acompaniate de multe alte instrumente şi metode.
revista22.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
