Lumea nebuna populata cu insi care trancanesc, flecaresc, palavragesc, bat campii fara sa spuna nimic. Viziunea n-a facut unanimitatea lumii literare, dar a interesat cititorul obisnuit. Autorul a accentuat asemanarile cu actualitatea, facand din Caragiale contemporanul dictaturii la apus. Interpretarea eseului ca un pamflet a fost considerata un abuz. Nu era. Cenzura a tuns cartea si i-a schimbat titlul initial, care era „Marea trancaneala”. Comunismul e demult oale si ulcele, nu si comunistii convertiti la democratie. Cum stam cu trancaneala? Stam bine. Stam si vorbim.
La inceput aveam o scuza. Eram nevorbiti dupa decenii de democratie a aplauzelor. Si-am vorbit, acasa, pe strada, la piata, in carciuma, pe unde scurte, pe unde vrei si pe unde nu vrei. Cand credeam ca ne-am ostoit, televiziunile au relansat marea trancaneala nationala. Pe toate canalele se vorbeste zi si noapte. O duzina de moderatori, vreo doua de analisti si vreo patru de politicieni, mereu aceiasi, isi dau cu parerea. Oricand, despre orice. Politica este calul de bataie preferat. Seara de seara, moderatorii, analistii politicienii dezbat, vegheaza, dezvaluie, analizeaza, combat. Si au darul ubicuitatii, fac turul televiziunilor, intr-o singura seara ii poti vedea pe doua, trei canale. Dezbaterea parlamentara s-a mutat la televiziune.
Politica toata este pe micul ecran, aici se fac guverne, se guverneaza, se fac si se desfac aliante, este manipulat si adversarul, si opinia publica. Cand nu e paralel, interlocutorii se aud dar nu se asculta, dialogul devine monolog, lauda da in linguseala, critica in injuratura, populismul si limbajul de lemn sunt insotite de certitudini lemnoase, obiectivitatea e totuna cu abandonarea adevarului, opiniile devin convingeri adeseori sublimate in verdicte.
Constati ca dezbaterea a derapat, ca tema discutiei a fost abandonata, ca nu afli nimic care sa te intereseze, vorbaria da in plictiseala, schimbi canalul. Daca ai noroc, dai peste alti vorbitori, cu aceleasi vorbe, incrancenarea, diletantismul, populismul sunt identice. Aceeasi moara macina aceleasi cuvinte. Insa nimic nu egaleaza aerul halucinant al emisiunilor in care moderatorii sunt de acord cu invitatii, informatia e doar un zvon, iar adversarul e comun.
Traian Basescu joaca adeseori acest rol ingrat. A fost presedinte jucator si i s-a reprosat activismul frenetic. De ce se baga! A intrat intr-o pauza. De ce tace, de ce nu face, de ce nu zice? S-a dus sa-si faca un control medical, probabil de rutina. Atotstiutorii au aflat: e pe moarte! A fost adus un politician specializat in zvonuri si au tocat crestineste stirea. Eterna si fascinanta trancaneala nu cunoaste mila! Nici rusinea. Bla-bla…
(Dupa Europa Libera)
