„Mari jăli, mari jăli, a picat „stejarul țării”!

(Parodia este o creație artistică care imită cu intenții satirice o operă serioasă, de regulă, bine cunoscută publicului). Din păcate, autorul nu mi-a trimis și opera parodiată, ca să înțeleg care-i poanta. Iată parodia: Mari jăli, mari jăli/: A picat „stejarul țării”!/ Plânge-un jurnalist în tindă,/ Că rămâne fără „ghindă”./ Mari jăli, jăli mari!/ A picat Vlăduț și-l doari./ Dacă-l bagă-n pușcărie,/ Ce-o să fie, ce-o să fie? Nu comentez parodia, ca să nu iasă că aș fi obsedat de personajul parodiat. Altceva mă preocupă. Fiind duminică la Soroca unde s-a inaugurat biserica de lemn dăruită de președintele Băsescu președintelui Timofti, bineînțeles, am discutat cu oamenii și despre politică. Un lucru am descoperit: lumea nu e speriată de alegerile anticipate și nu e atât dezamăgită, cum cred unii analiști politici, cât revoltată că a fost mințită și trădată. „Mari jăli, c-a picat „stejarul țării”, e numai în inimile celor care s-au căpătuit cu o funcție după venirea AIE la putere și vor rămâne fără fotolii. Spun acest lucru nu pentru a justifica anticipatele, ci pentru a le atrage atenția foștilor lideri ai Alianței că, în caz de anticipate, lumea nu va sta acasă, ci va ieși, revoltată, la urne și atunci chiar că va fi „mari jăli” în inimile tuturor, fiindcă știm ce iese când moldovenii votează la ciudă…