Renumele lui Augustin printre scriitorii tineri nu e întâmplător. Lectura lui a prins auditoriul. Minimaliste, fără greșeli, cu un umor bine camuflat în situații aparent banale, prozele lui au cucerit publicul. Perspectivele nu se răsturnau zgomotos, cum se mai practică în proza scrisă, ci imaginea se deforma simplu și aproape pe neobservate prin imposibilitatea personajelor de a comunica, prin complexe și frustrări, prin observații foarte fine, pe care Augustin Cupșa le-a redat cu un talent cinematografic atât de ascuțit, încât sunt sigură că o cameră de hotel descrisă de el arăta în mințile ascultătorilor exact așa cum își dorește scriitorul. Nu lăsa loc să pui sau să adaugi, să te abați dintr-o parte în alta și să te trezești în altă lume decât cea a personajelor lui.
Însă nu doar lectura scriitorului și scenaristului Augustin Cupșa (hai, totuși să spunem, spre deliciul cititorului, și a psihiatrului) ne-a făcut o mare bucurie, ci și evenimentul de peste drum. Dacă noi ne-am adunat, cum se știe, la Biblioteca Naţională, peste drum, la Muzeul Naţional de Artă – prin bunăvoința directorului Tudor Zbârnea și strădaniile curatoarelor Roxana Gamarț și Adina Zorzini – a avut loc vernisajul unui artist basarabean stabilit în București.
Roman Tolici e un artist care are foarte multe de spus. Și pentru asta se folosește în primul rând de imagini. E un paradox în picturile sale: vorbește despre timp folosind spațiul, despre moarte – prin imagini pline de viață, prin scanări ale cotidianului. E suficient să vezi lucrările expuse acum la Chișinău ca să înțelegi că totul, nu doar imaginea, se schimbă de la o secundă la alta. Secvențe din cotidian, surprinse între două sau mai multe mişcări, sau marile treceri – ca nunta și moartea – redate printr-o singură secvență.
După ce am văzut expoziţia lui Roman Tolici, am intrat pe site-ul personal al artistului și mi-am dat seama că Ceremoniile nu îmi ajung. Vreau să văd și celelalte lucrări. Grupajele, lucrate în serii, vorbesc împreună. Duc o poveste dintr-un tablou în altul. Există și personaje care se repetă: fetița – de exemplu, dar și personaje imaginate care fac trecerea în serii complete, cum e șarpele uriaș și roșu din Sweet nightmares.
Ceremoniile vor fi la Muzeu până pe 24 aprilie. Încă mai aveți timp să vedeți lumea prin ochii artistului Roman Tolici, cunoscut și apreciat nu doar în România, dar care – spre încântarea noastră – și-a pornit căutările din Ghetlova, raionul Orhei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
