În secolul XVII, marii dregători din Moldova erau, după relatările lui Miron Costin şi D. Cantemir, în număr de 8 : 1) logofătul; 2) vornicul de Ţara de Jos; 3) vornicul de Ţara de Sus; 4) hatmanul; 5) postelnicul; 6) Spătarul; 7) paharnicul; 8) vistiemicul. În Ţara Românească marii dregători care participau la sfatul de taină al domnului erau în număr de 12 : 1) banul; 2) vornicul; 3) logofătul; 4) spătarul; 5) vistiernicul; 6) comisul; 7) stolnicul; 8) paharnicul; 9) postelnicul; 10) clucerul; 11) slugerul; 12) pitarul.
BANUL – mai exact marele ban al Olteniei, era cel mai important dregător al Ţării Româneşti, singurul care putea osândi la moarte. Apărea întotdeauna în fruntea divanului şi, după cum rezultă din hrisoavele domneşti care-l menţionau ca martor, stătea aproape tot anul la curtea domnului. Judeca şi închidea pe vinovaţi, acorda acte de întărire a proprietăţii, care erau confirmate, de obicei, de către domn. Comanda oştile domneşti din Oltenia, avea o curte proprie şi înlocuitor (ispravnic) la Craiova în vremea cînd se afla pe lângă domn, apoi subordonaţi în judeţele oltene, care-i îndeplineau poruncile. Se afla în fruntea boierilor cărora le revenea sarcina de a conduce ţara în lipsa domnului.
În suita cu care la 1581 marele ban Dobromir îl întâmpina pe Petru Cercel la venirea acestuia în ţară erau „mulţi oameni de vază ai ţării călări, în cea mai bună rânduială şi erau la vreo 400″, cum scrie Fr. Sivori.
Rând pe rând s-au succedat în scaunul Craiovei reprezentanţi ai familiilor Craioveştilor, Buzeştilor, Bălenilor etc., şi câte visuri de mărire care ţinteau tronul ţării nu s-au ţesut aici…
*****
sursa: C. Rezachevici, Marile dregătorii ale Moldovei şi Ţării Româneşti în Magazin istoric, Anul V, Nr.1(46) ianuarie 1971
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
