Rămâneau în istorie opt ani de guvernare comunistă care izolase RM pe plan extern, inclusiv de România. Discutăm cu domnul Marius Lazurca, ambasador al României la Chișinău, despre starea și evoluția relațiilor moldo-române în acești trei ani.
– Se deosebește prin ceva – și dacă da, prin ce anume – R. Moldova de astăzi de cea de acum trei ani?
– Într-o formulă voit concisă, aș spune că, spre deosebire de acum trei ani, R. Moldova este azi un angajament pe cale de a fi onorat. O promisiune în curs de realizare. AIE a fost adusă la guvernare de un electorat care și-a amintit că, în fond, Europa e doar la un Prut distanță. Mai mult decât atât, în 2011, AIE a fost chemată la cârma țării, tocmai pentru că Europa începea să se întrezărească din ce în ce mai bine și fiindcă promisiunile liderilor guvernării democrate începeau deja să producă rezultate. Aș spune că, în ultimii trei ani, Chișinăul a parcurs trei secvențe: angajamentul politic, lansarea reformelor prin înnoirea cadrului legislativ și a arhitecturii insituționale și, în fine, punerea în practică a europenizării statului. E limpede că această ultimă fază, a europenizării, este cea mai dificilă, însă ea este și singura care poate aduce – și neîndoios va aduce! – beneficii cetățenilor. În ceea ce mă privește, sunt încrezător că următoarele 12 luni, cu adevărat decisive, vor confirma că parcursul european al R. Moldova este ireversibil.
– Când ați venit la Chișinău, în calitate de ambasador, ați avut senzația că RM e o provincie?
– Lumea de azi e policentrică. În fond, globalizarea nici nu poate funcționa decât prin activarea sincronizată a mai multor centre de putere și influență. Cred că R. Moldova, mai mult decât alte țări, ilustrează perfect această situație: a unei zone de suprapunere a mai multor poli de iradiere politică, culturală, socială și economică. Să vă dau câteva exemple. Din punct de vedere cultural, Chișinăul este azi mai aproape de București, decât de Moscova sau Roma. Economic, capitalele României și Ucrainei sunt la egală apropiere de R. Moldova, așa cum o confirmă statisticile ultimilor ani. Din punct de vedere politic, Berlinul, Varșovia și Bucureștiul stau solidar pe aceeași linie, la distanțe comparabile de Chișinău.
– Cum ați defini comunicarea dintre dumneavoastră, ca ambasador, și autoritățile RM?
– Asemenea tuturor colegilor din UE, mă simt beneficiarul privilegiat al unei deschideri probabil fără precedent a autorităților față de partenerii internaționali ai R. Moldova. Fie că vorbim despre politicieni sau despre membrii Guvernului, interlocutorii mei m-au primit întotdeauna cu promptitudine, interes și, nu de puține ori, căldură. Aș mai adăuga un element oarecum trecut cu vederea fiindcă, probabil, a devenit de la sine înțeles: în R. Moldova se guvernează și se face politică în limba română, fapt care, în raport cu unii din ceilalți ambasadori, îmi oferă resurse profesionale suplimentare.
– Ce proiecte au fost derulate în perioada de când au fost „resetate” relațiile RM cu România?
– Îmi puneți o întrebare imposibilă. Dacă ar fi să enumăr proiectele derulate în ultimii trei ani, eu aș avea nevoie de mai multe zile, iar dumneavoastră de mai multe numere de ziar. Și nici eu nu am atâta vreme, nici dumneavoastră atâta timp la dispoziție. Am să vă dau totuși un singur exemplu: doar programele de stagii profesionale și doar pentru funcționarii din Ministerul de Interne și al Justiției de la Chișinău sunt, numai pentru perioada actuală, în număr de 29. Prezentarea succintă a acestor programe – perioadă de desfășurare, participanți, obiective, rezultate – mi-ar lua mai multe pagini. În concluzie: nu există niciun domeniu important al reformării R. Moldova în care România să nu fie prezentă fie – de cele mai multe ori – prin inițiative naționale, fie – uneori – ca lider sau parte a unor proiecte europene. Prin urmare, veți regăsi România peste tot: de la reformarea legislației privind concurența și ajutorul de stat până la modernizarea serviciilor la frontieră, trecând prin recensământul animalelor, alimentarea cu apă a zonelor rurale, distrugerea pesticidelor sau crearea unui centru dedicat calității fitosanitare. Și vă rog să luați aminte că nu am spus nimic despre miile de burse de studiu, zecile de programe culturale sau despre multele proiecte energetice, unele inaugurabile încă în acest an.
– Sunteți satisfăcut de calitatea relațiilor dumneavoastră cu elitele intelectuale de la Chișinău?
– Satisfăcut? Nu știu. Măgulit, fără îndoială, de căldura și solidaritatea cu care am fost primit și de care sunt în continuare înconjurat în cercurile cultivate ale Basarabiei. O să fac o mărturisire. Pentru mine e o sursă zilnică de frustrare faptul că nu pot onora decât o mică parte din invitațiile la evenimente culturale pe care le primesc. Agenda foarte încărcată mă împiedică să fac lucruri în fond normale pentru un om, ca mine, cu o educație umanistă: să bat muzeele și expozițiile, să particip la dezbateri și lansări de carte, să intru în dialog intelectual cu minți congenere, să scriu cât scriam și să citesc așișderea. M-am resemnat sperând că voi fi totuși înțeles de cei care, în comunitatea intelectuală de aici, au așteptări la înălțimea cărora nu m-am ridicat încă. Trag nădejdea că nu voi fi judecat prea aspru și că activitatea de ansamblu a Ambasadei mă va scuza mai bine decât aș putea să o fac eu. Mă mai consolează ceva. Din septembrie 2010, de iată doi ani, România este reprezentată cultural la Chișinău de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”. Condus cu aplomb intelectual și creativitate administrativă de profesorul Petre Guran, ICR-ul e punctul nostru de contact cu elitele culturale de aici.
– Cum vi se pare calitatea societății civile, inclusiv a presei de limba română din RM?
– În privința societății civile din RM sunt mai multe lucruri de spus. Există, pe de-o parte, anumite vulnerabilități certe cum ar fi, de pildă, numărul relativ mic de organizații nonguvernamentale, concentrarea lor la Chișinău și dependența aproape exclusivă de finanțări din afara țării. Pe de altă parte, sectorul civil a jucat un rol extraordinar în perpetuarea și exprimarea valorilor democratice în vremurile grele încheiate în iulie 2009. În al doilea rând, în momentul de față, instituțiile nonguvernamentale își dovedesc cotidian capacitatea de a furniza Guvernului expertiză neutră, uneori critică. În fine, societatea civilă rămâne un excelent rezervor de personal calificat pentru administrația centrală și agențiile ei. Cât privește tema, complet distinctă, a presei de limbă română, am sentimentul că, în ciuda dezvoltării notabile de ultimă oră, potențialul cererii depășește încă oferta.
– Cum este pus în aplicare Acordul bilateral privind regimul juridic al mormintelor de război semnat la ședința comună a guvernelor pe 3 martie 2012?
– Din informațiile la dispoziția mea, atât la București, cât și la Chișinău sunt în curs procedurile de ratificare parlamentară. Mă aștept ca, după ratificare și promulgare, cooperarea în materie să sporească în intensitate.
– La ce etapă sunt proiectele de interconectare energetică dintre România și RM?
– După cum știți, dosarul interconectării energetice dintre țările noastre este nu doar complex, ci și foarte diversificat. De exemplu, unele proiecte sunt la scadență și vor fi inaugurate încă în acest an – mă refer la linia de 110 KV Fălciu-Gotești. Altele intră în curând în faza de contractare a lucrărilor, finanțare și execuție – este vorba de gazoductul Iași-Ungheni, pe care ne-am angajat să-l încheiem până la sfârșitul anului viitor. Alte proiecte, nu mai puțin importante – încă două linii de transport a energiei electrice de înaltă tensiune – sunt încă în fazele conceptuale preliminare. Oricare ar fi gradul de execuție a tuturor acestor proiecte, ele indică solidar un obiectiv esențial pe care ni l-am fixat împreună: să contribuim decisiv la consolidarea securității energetice a R. Moldova, ca o condiție de ameliorare a vieții cetățenilor moldoveni.
– Cum privesc autoritățile de la București organizarea marșurilor unirii pe ambele maluri ale Prutului?
– Cred că în această privință, ministrul de Externe al României, domnul Titus Corlățean, a fost foarte explicit. În cursul recentei sale vizite la Chișinău, șeful diplomației de la București a salutat din nou stabilitatea politică obținută prin alegerea președintelui Nicolae Timofti și a evidențiat importanța perpetuării climatului de pace socială pentru succesul reformelor europene în curs în RM. Nu e mai puțin importantă, în fine, o ultimă observație a ministrului Corlățean și anume că unionismul e o expresie vie a societății civile din RM și, pe cale de consecință, angajează responsabilitatea autorităților de la Chișinău și a cetățenilor moldoveni.
– Există voci care susțin că asistența pe care România o acordă RM și cetățenilor acestei țări, fie că este vorba despre proiecte economice, culturale etc., ar trebui condiționată de o anumită atitudine pozitivă față de București. Ar trebui să se întâmple așa?
– Iertați-mă, dar mi-e greu să vă înțeleg întrebarea. Nicio relație bilaterală nu poate funcționa pe fondul ostilității uneia dintre părți. Raporturile noastre cu RM au progresat exponențial în ultimii trei ani ca o consecință nemijlocită a deciziei Chișinăului de a se deschide față de România. În ceea ce ne privește, mâna de sprijin a României n-a fost retrasă niciodată, nici măcar în anii cei mai sumbri care au precedat schimbările democratice din 2009. Perioada de după această dată a demonstrat cât de utilă poate fi România: salvatorii noștri au fost pe Prut, în vara lui 2010, când oameni, animale și gospodării se aflau în pericol iminent; am fost tot acolo când Guvernul de la Chișinău a început să reconstruiască satele distruse de apele revărsate; am fost receptivi când tinerii de aici și părinții lor ne-au semnalat că e nevoie de mai multe burse de studiu; ne-am mobilizat când excelenta diplomație moldovenească ne-a cerut să stimulăm solidaritatea statelor europene cu proiectele de integrare ale Chișinăului; ne-am multiplicat eforturile când am înțeles că vizele noastre trebuie eliberate mai rapid, în condiții mai bune și nu doar la Chișinău; ne-a mers la inimă dorința multora de a avea acces la cărți în limba română și, prin urmare, nu mai puțin de 1 milion de volume așteaptă să plece în toamna asta către toate colțurile RM; ne-a mișcat dorința copiilor de pe ambele maluri ale Nistrului de a-și petrece vacanța la noi, și am dat mai multor zeci de mii ocazia să facă asta în ultimii trei ani; am înțeles dorința unor artiști de aici de a se expune și dincolo de hotarele țării și am mobilizat resursele necesare pentru a-i ajuta; ne-a emoționat dorința multora de a-și întări legătura cu Țara prin jurământul pronunțat cu ocazia redobândirii cetățeniei române și, prin urmare, am optimizat procedurile și am redus substanțial timpii de așteptare; am concluzionat că, pentru a prospera fără opreliști, RM are nevoie de surse de energie sigure și ne-am oferit sprijinul pentru a le face disponibile. Aș putea desigur continua, enumerând multele lucruri pe care, împreună cu noua administrație de la Chișinău, le-am făcut pentru cetățenii moldoveni. Ne dorim să continuăm și tragem nădejde că nimic nu ne va mai împiedica.
– După trei ani de guvernare democratică la Chișinău, este R. Moldova o poveste de succes în contextul procesului de integrare europeană?
– Da, fără nici un dubiu, fără nici o ezitare. Și nu o spune doar ambasadorul României, ci și ceilalți ambasadori europeni acreditați la Chișinău. Nu o spun, de asemenea, doar autoritățile de la București, ci și înalți oficiali de la Bruxelles, Berlin, Paris, Varșovia, Praga sau Budapesta. Să nu-mi fie luat în nume de rău, dar, ca român, sunt mândru de succesul fraților mei. Acest succes mă încredințează că nu e departe ziua în care vom fi din nou împreună, în casa comună a Europei Unite.
Silviu Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
