Marius Lazurca: Simbolismul Crucii de la Nisporeni NU poate fi înlăturat sau tranzacționat în taină

Modificarea ar fi una plină de semnificații, de vreme ce din titlul obiectivului ar urma să dispară cuvântul „Românesc”, ceea ce adaugă, implicit, un element de tensiune degringoladei identitare din R. Moldova, întreținută de anumite cercuri de interese obscure. Ne-am adresat Excelenței Sale, Marius Lazurca, ambasadorul României la Chișinău, pentru a afla cum percepe Domnia Sa acest incident.

– Dle ambasador, ce părere aveţi despre „metamorfoza” Crucii Mântuirii Neamului Românesc de la Nisporeni, care, imediat după preluarea ei de către Mitropolia Moldovei, şi-a pierdut… identitatea naţională?

– Domnule Buda, daţi-mi voie să fiu prudent în comentariile mele înainte ca toate detaliile acestor fapte să se fi clarificat. În ceea ce mă priveşte, ca susţinător moral al ridicării monumentului de la Nisporeni şi participant la ceremonia de sfinţire, mă voi strădui în perioada imediat următoare să lămuresc toate circumstanţele acestui, pare-se, transfer de proprietate.

– Cum catalogaţi gestul celor care au „transferat” acest simbol al unirii neamului românesc sub semnul creştinismului în proprietatea Mitropoliei Moldovei?

– Mă surprinde, desigur. Înainte de toate, găsesc straniu faptul că cei care au decis acest transfer – dacă acest transfer s-a produs – nu s-au consultat cu Mitropolia Basarabiei. Or, cei care, ca mine, au fost prezenţi la ceremonia de sfinţire, îşi amintesc faptul că evenimentul s-a desfăşurat sub tutela spirituală a Patriarhiei de la Bucureşti, în prezenţa a doi mitropoliţi români, Înalt Preasfinţii Petru şi Teofan. Însuşi Preafericitul Daniel, Patriarhul României, a binevoit să adreseze celor prezenţi salutul şi binecuvântările sale arhiereşti. Felul în care s-a construit Crucea şi cum s-a desfăşurat sfinţirea indică faptul că „proprietatea” ei morală e infinit mai importantă decât proprietatea juridică. Indiferent cine ar fi fost, din punct de vedere juridic, proprietarul acestui monument, el nu ar fi avut nicidecum dreptul moral să îl înstrăineze fără acordul explicit al tuturor donatorilor, în primul rând, fără acordul generoasei familii Dohotaru din Oneşti, iniţiatorii acestui proiect.

– Aţi fost contactat în această perioadă de către proprietarul monumentului pentru a vă explica greutăţile privind întreţinerea Crucii, respectiv cei 8000 de lei lunar?

– Singura dată când am dialogat cu promotorii acestui proiect în R. Moldova a fost în cursul anului 2011, în cursul pregătirilor pentru construirea Crucii Mântuirii Neamului Românesc. Am putut atunci afla că postul de radio „Vocea Basarabiei” s-a plasat în fruntea eforturilor de mobilizare a resurselor în vederea realizării acestei ctitorii. Şi, într-adevăr, mulţumită „Vocii Basarabiei” şi altor entuziaşti, s-a pornit o subscripţie publică de mari dimensiuni, graţie căreia fondurile necesare construcţiei au fost adunate şi utilizate cu promptitudine. Îmi amintesc foarte bine intensitatea atmosferei acelor zile, străbătute de bucuria celor dedicaţi ridicării, nu unui monument oarecare, ci unei Cruci, aşezate simbolic la malul Prutului, sub braţele căreia să se regăsească toţi românii. Îmi vine greu să cred că întreg simbolismul Crucii de la Nisporeni poate fi înlăturat sau tranzacţionat în taină.

– Ce credeţi că îi deranjează pe cei al căror prim gest a fost acela de rebotezare, prin eliminarea vocabulei „Românesc” din onomastica monumentului?

– Încă o dată, mă sfiiesc să mă pronunţ înainte de a reuşi să mă lămuresc deplin asupra faptelor. În orice caz, aş fi foarte surprins dacă eventualii noi gestionari ar decide să redenumească, prin omisiune, acest monument. O spun încă o dată: la sfinţirea Crucii au participat mii şi mii de credincioşi din Nisporeni şi împrejurimi, mulţi dintre ei enoriaşi ai Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni, despre care se spune că ar fi devenit noul gestionar al monumentului. Am sentimentul că aceşti credincioşi ar putea fi tulburaţi de eventuala schimbare a denumirii, simbolisticii şi sensului Crucii Mântuirii Neamului Românesc.

– De ce credeţi că ar fi tulburaţi aceşti credincioşi?

– Cred că ar fi miraţi de mesajul implicit al eventualei schimbări a denumirii Crucii, acela că Mitropolia Moldovei, Episcopia de Ungheni şi Nisporeni în speţă, ar fi cumva incompatibile cu afirmarea şi promovarea valorilor identitare ale populaţiei majoritare din Republica Moldova. Se întâmplă să cunosc din interior viaţa multor parohii din Mitropolia Moldovei şi ştiu, din experienţă, cât de autentice şi vii sunt sentimentele acestora.

Vă mulțumesc pentru amabilitate!