Matematica alegerilor este implacabilă în acest moment: criza politică va continua la Chişinău, dacă nu va putea fi depăşită prin negocieri. Scenariile de negociere sunt la rândul lor limitate. Fie se vor găsi „trădători” din rândurile AIE, fie din rândurile comuniştilor. Fiecare dintre aceştia va găsi cu siguranţă motivări bine fundamentate pentru gestul „trecerii dincolo”.
Scenariul „trădării” are, la rândul său, două sub-variante: fie trece la „duşman” un partid întreg, fie doar câţiva deputaţi. Comuniştii au nevoie de un partid întreg, AIE are nevoie de patru voturi. Oricare dintre aceste două variante prezintă propriile dificultăţi. Comuniştii vor trebui să cedeze masiv dacă vor să cumpere un partid întreg – şi este foarte probabil că vor ceda, deoarece perspectiva unei opoziţii de patru ani îi bagă în răcori. Partidul candidat la „trădare” din rândurile coaliţiei e pe toate buzele şi forumurile internautice: PDM. Doar că în ultimii doi ani PDM a dovedit altceva… Candidaţii la „trădare” din rândurile comuniştilor nu sunt foarte vizibili, dar la Chişinău situaţiile sunt fluide şi orice variantă este valabilă. Astfel, nu este exclusă ca viitorul preşedinte al Republicii Moldova să fie ales cu voturi comuniste, aşa cum preşedintele comunist a fost ales cu voturi de la PPCD.
Există şi scenariul păstrării situaţiei actuale. AIE alege un preşedinte de Parlament care va funcţiona drept preşedinte interimar, după care votează un nou guvern. Cine vor fi persoanele care vor îndeplini funcţiile de preşedinte interimar şi de premier? Aici va fi o altă dezbatere îndelungată… Scenariul menţinerii situaţiei actuale nu este cel mai fericit. Instituţiile internaţionale de creditare nu se reped să negocieze cu guvernări interimare, a căror durată nu e cunoscută. Iar Republica Moldova va avea destul de repede nevoie de credite şi sprijin internaţional. Economia a fost ţinută până acum în frâu, însă această situaţie nu poate să dureze la infinit. S-ar putea la fel de bine ca PCRM să îi convină situaţia actuală în speranţa unui dezastru economic până la următoarele alegeri anticipate, când speră să obţină o victorie zdrobitoare.
Matematica alegerilor de la Chişinău este zdrobitoare şi nu dovedeşte nimic nou. Confirmarea primită prin votul de duminică este în continuare tristă: cetăţenii Republicii Moldova sunt împărţiţi în două tabere de neîmpăcat. Oamenii nu pot ajunge la o idee unitară cu privire la direcţia în care trebuie să meargă Republica Moldova. Chestiunea identitară nu a constituit un subiect al actualei campanii electorale, ideea principală a fost în ce direcţie trebuie mers: spre est sau spre vest? Jumătate dintre cetăţenii Republicii Moldova nu vor să meargă spre vest. Occidentul se pare că nu trezeşte încrederea oamenilor rămaşi între Prut şi Nistru. Bineînţeles, trebuie luaţi în considerare şi cei peste un milion de oameni plecaţi din ţară, care cu siguranţă nu ar fi votat cu comuniştii. Însă numărul secţiilor de votare din străinătate a fost prea mic, ca şi numărul buletinelor de vot ajunse acolo.
Oamenii din Republica Moldova nu au aşteptat să voteze pentru Occident, au preferat să plece în Occident. Majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova îşi doresc să uite de trecutul estic, după cum o dovedeşte numărul mare de emigranţi. Însă aceşti emigranţi au ales să uite şi de ce au lăsat în urmă, după cum se vede din rezultatul votului. Oricum, negocierile şi discuţiile din zilele următoare vor indica în ce direcţie se va merge. Încă nu s-a tras linia finală.
Nu este exclusă ca viitorul preşedinte al Republicii Moldova să fie ales cu voturi comuniste, aşa cum preşedintele comunist a fost ales cu voturi de la PPCD…
