Uşa prăfuită din lemn ascunde, printre cărţi uitate în biroul nevizitat de multă vreme, în măruntaiele sale beletristice, un medalion. Interesant. Model gotic, linii drepte ce alcătuiesc un model straniu pe un şnur negru zgrunţuros, arborat cu nonşalanţă alături de un machiaj întunecat de femeie neînţeleasă cu o fire dură şi de neatins. Picături de transpiraţie nocturnă au trecut peste el în dansuri nebune pe mese scrijelite şi lovite de cizme negre, urmate de altele născute din plăcerea trupului înjunghiat de dorinţa uniunii carnale şi, uneori, nu numai. Cu sprânceana stângă ridicată şi buzele întredeschise într-o nesiguranţă îngrijorătoare mă lovesc de altă imagine.
Biblioteca relevă într-un colţ, pe raftul trei, prea sus pentru a fi în văzul tuturor, piese din metal. Aduc a fier forjat împletit cu fragmente de piele neagră sub agăţători care au străpuns urechile cândva muşcate şi trecute prin chinul şoaptelor ce au adus cu sine speranţele deşarte ale unei iubiri iluzorii. Gardieni ai sufletului care-i păzesc interiorul de agresiunile comercianţilor de himere. S-au ascuns până acum în spatele unei opere de Dostoievski – „Dublul”.
Căutând să ies din labirintul cu pereţii din ce în ce mai apăsători, mă întorc spre şifonier. Înăuntru, un obiect de o importanţă subestimată, dar care poate ţine în frâu şuviţe capabile să lovească violent obrajii înroşiţi de efort şi udaţi de transpiraţia unei nopţi agitate, ajungând în cele din urmă între buzele gâfâind uragane de dorinţă. O bucată de plastic aparent neînsemnată, ascunsă în mod normal printre fire de păr, acum printre cămăşile mele.
Cu ochii mari şi un zâmbet tâmp privesc obiectele care în mintea mea au creat un portret fabulos. Pun cap la cap detaliile şi tot nu reuşesc să-mi amintesc ale cui sunt medalionul, clama şi cerceii…
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
