Republica a avut și seri de film, animație, artă plastică, muzică. Dar și întâlniri cu editori și bibliotecari. Bibliotecarii poate înțeleg cel mai bine de ce vrem să facem o întâlnire cu un librar. O carte parcurge un drum dificil de la scriitor până la cititor și uneori ar trebui să ne preocupe mai mult acest aspect, mai ales într-o țară în care investițiile în cultură sunt miligramice.
Să fii bibliotecar nu înseamnă doar să lucrezi într-o bibliotecă, tot așa cum simpla publicare a unei (sau mai multor) cărți nu te face scriitor. E nevoie de muncă asiduă, de cunoaștere a domeniului de activitate, de existența unor criterii valorice.
Valentin Derevlean a scris și multă cronică de carte, a prezentat numeroase cărți în cadrul lansărilor, a condus vreme de trei ani cunoscutul club de lectură clujean din Insomnia: Nepotul lui Thoreau. Are cu siguranță foarte multe de spus despre cărți. Și asta ne demonstrează un lucru simplu: să fii librar nu e o ocupație în lipsă de altceva, ci o calitate pe care nu orice vânzător de cărți o are.
În multe librării, de la noi și de peste Prut, s-a întâmplat să întreb de un anumit scriitor și să fiu rugată să spun numele autorului pe litere ca să fie căutat în baza de date. Și dacă aș fi întrebat despre nu știu ce provincial filipinez sau islandez, aș mai înțelege. Dar nu, am întrebat de scriitori importanți, recunoscuți peste hotare.
Cred că în orice domeniu, de la agricultură la medicină, de la electrician la scriitor, meseria trebuie să îl transforme pe cel care o practică în meseriaș. Să nu mai existe „binișor”. Să vorbim de performanțe în toate domeniile și acolo unde ele există, să nu uităm să le apreciem.
Nu știu dacă la noi există premii pentru librari. Știu că sunt — cel puțin! — pentru bibliotecari. Să ne consolăm cu acest gând, iar dacă suntem din domeniu să nu ratăm întâlnirea cu Valentin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
