Când mama ne mai certa, noi, cu mintea noastră de copii, ne ziceam: lasă că o să vină Săptămâna cea Mare, o să ne roage mama s-o iertăm când se va duce la Sfânta Împărtăşanie şi noi o să-i amintim că ne-a certat. Dar când venea această înălţătoare clipă, vedeam atâta lumină în ochii mamei, încât uitam de toate. Părinţii ne-au crescut cu frică de Dumnezeu şi cu mare respect faţă de biserică. Odată, tot în Săptămâna Patimilor, obosisem de atâta lucru prin gospodărie – la măturat prin ogradă, la dat cu var – şi, ca să mai scăpăm de treburi, ne-am gândit, împreună cu alţi băieţi, să ne ducem la biserică, era tocmai în Joia Mare. Doamne, câtă bucurie am văzut în ochii tatei şi ai mamei, când mi-am cerut voie să merg la biserică! Eu am avut noroc, la Bujor biserica a funcţionat tot timpul şi în anii de putere sovietică aici mă întâlneam cu prietenii din satele vecine, unde bisericile fuseseră închise – de la Marinici, Şişcani, Mireşti, Oneşti şi altele…

„S-a văzut că imperiile cad, dar credinţa rămâne…”

Sigur, amintirile mele de Paşti conţin şi un capitol mai trist. Chiar dacă funcţiona biserica, noi, elevii, nu aveam dreptul să-i trecem pragul, iar ca să mergem la sfinţit pasca trebuia să înconjuram cimitirul, să nu trecem pe lângă casele unor colegi care ne pârau la şcoală… Oricum, acele timpuri au trecut şi s-a văzut că imperiile cad, dar credinţa rămâne. Paştele înseamnă pentru mine un triumf al Binelui asupra Răului, al Luminii asupra Întunericului. În acest an, de Paşti, voi fi alături de poetul Vasile Romanciuc, de familia Gore de la Costeşti şi de alţi oameni dragi. Soţia Valentina va pregăti bucatele tradiţionale – mielul de Paşti, ouăle roşii şi cozonacul, copt de mâna ei. Voi ajuta-o şi eu cu ce voi putea, dacă nu voi fi invitat la vreun concert…

Paştele le va aduce şi o nepoţică

Fiica Victoria se află în Portugalia şi nu va fi alături de noi. Nu va fi în Moldova nici feciorul nostru, Mihăiţă, care acum e în Canada. Apropo, în familia lui aşteptăm să se nască o fetiţă, poate chiar de Paşti, dar cum o vrea Dumnezeu. Ştiu bine că acolo unde i-a prins această Sărbătoare luminoasă vor merge amândoi la câte o biserică ortodoxă şi vor sfinţi bucatele de Paşti, la fel cum vor proceda şi alţi moldoveni care muncesc astăzi peste hotare. Le doresc concetăţenilor mei să se bucure de Sfintele Paşti oriunde se vor afla în această zi!