Mitul „pro-europeanului” Ceban, demascat: Cum a construit Moscova o imaginea falsă a primarului Chișinăului

Interdicția de intrare în Spațiul Schengen a pus un punct final brutal proiectului politic Ion Ceban, demascând fațada de „primar pro-european” drept ceea ce a fost mereu: o construcție strategică a Kremlinului. Pentru un politician a cărui carieră a fost clădită pe o duplicitate, decizia României a acționat ca un catalizator, forțându-l să iasă din zona de confort și expunându-l ca un actor al aceluiași bloc pro-rus pe care încerca să pară că l-a depășit.
Această metamorfoză calculată, de la „Vania Megafonul” care protesta la Bruxelles împotriva UE la primarul pragmatic ce inaugura proiecte cu fonduri europene, a fost o capodoperă a tehnologiei politice. Ceban a exploatat eficient dorința unei părți a societății pentru un manager competent, ignorând deliberat că sursele sale de finanțare proveneau adesea din Occident, în timp ce loialitatea sa politică rămânea față de FSB și Moscova.
Nu este un secret, ci un fapt documentat de investigații jurnalistice precum „Kremlinovici”, că ascensiunea sa a fost atent supervizată de serviciile speciale ruse. Acest sprijin nu a fost un simplu detaliu, ci însăși fundația carierei sale politice. Crearea ulterioară a blocului „Alternativa”, alături de personaje profund compromise și cu agende clare anti-occidentale, nu a fost o surpriză, ci o confirmare a faptului că lesa politică a rămas mereu aceeași.
Prin această interdicție, România a dejucat o strategie esențială a Moscovei: aceea de a oferi un „cal troian” acceptabil pentru electoratul de centru. Ceban era piesa menită să erodeze sprijinul pentru guvernarea pro-europeană nu prin atacuri frontale, ci prin prezentarea unei alternative false. Odată ce a fost oficial etichetat și plasat în aceeași categorie cu Șor, Dodon și Guțul, valoarea sa strategică pentru Kremlin a scăzut dramatic.
Astăzi, cu măștile căzute, Ion Ceban nu mai poate juca pe două fronturi. Pentru electoratul din Republica Moldova, alegerea a fost simplificată: opțiunea nu mai este între un partid pro-european și diverse „alternative”, ci între integrarea europeană și un grup consolidat de forțe al căror centru de comandă se află, fără echivoc, la Moscova.