Ca să le crească ratingul, precum PIB-ul ţării, înmormântarea s-a filmat de aproape, cu „detalii”, cu prim-planuri, ca să se vadă lacrimile… În fine, nu e prima dată şi, sunt convins, nici ultima. Într-un fel, îi înţeleg pe cei de la televiziuni: dacă statul e criminal şi îşi omoară astfel oamenii, de ce televiziunile să nu arate „pe viu” durerea şi lacrimile celor rămaşi vii. De fapt, aici am dorit să ajung. Ne-am obişnuit deja cu „prezenţa” primelor persoane din stat la diferite evenimente. De cele mai multe ori, prezenţa lor nu numai că nu e obligatorie, dar e contraindicată. Şi totuşi, ei merg la asemenea evenimente, ca seara să-i vadă lumea la televizor. Iată însă că la înmormântarea celor patru nu am văzut pe nimeni din conducerea de vârf. Nici unul dintre aceştia nu a venit să ia cuvântul la capul celor ucişi şi să spună că ei sunt vinovaţi de moartea lor, pentru că fac politicianism, şi nu politică, pentru că interesele proprii sunt mai mari şi mai importante decât cele naţionale, iar reformele nu merg, ţara nu se dezvoltă, drumurile sunt proaste, corupţia s-a generalizat… De ce n-au venit, să-i vadă lumea pe viu?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
