Tradiția „satelor lui Potemkin” nu a murit, – la noi, nu numai vizitele înalților demnitari străini la Chișinău, dar și cele ale primelor persoane din R. Moldova în provincie, sunt precedate de repararea drumurilor, vopsirea gardurilor… Până la un anumit punct e o tradiție frumoasă – așa e la moldoveni, când îți vin vizitatori, totul trebuie să fie curat, frumos și luminos. În cazul vizitelor „de lucru” la noi se cam întrece măsura. Înalților demnitari li se prezintă o realitate falsă, ei știu că e falsă, dar acceptă ritualul. În Satira mea din p. 5 nu totul este inventat. Televiziunile noaste au transmis într-un stil festiv și exaltat sărbătoarea primului sunet, prezentându-ne copii bine îmbrăcați și fericiți. Realitatea, din păcate, e alta: și la oraș, dar îndeosebi la țară, mai există mulți copii ca cel din Satira mea, care a scris o Scrisoare deschisă „iubiților conducători”. De ce să ascundem realitatea, cine are de câștigat din înălțarea „satelor lui Potemkin” într-o țară în care minciuna și falsurile și așa sunt mai devastatoare decât seceta?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
