Republica Moldova continuă să trăiască un paradox agricol: exportă semințe de mazăre în cantități mari, dar importă tone întregi de mazăre gata procesată din Elveția, Marea Britanie și chiar Emiratele Arabe. Adică trimitem materie primă și cumpărăm produsul finit – cu etichete străine și prețuri duble.
Țara noastră este recunoscută pentru calitatea semințelor agricole, inclusiv la leguminoase. Mazărea moldovenească ajunge în câmpurile altor state, contribuind la recoltele și industria lor alimentară. În schimb, pe mesele moldovenilor ajunge mazăre din conserve frumos ambalate, importate cu costuri suplimentare.
Această realitate scoate în evidență lipsa unei industrii alimentare performante și a unei strategii agricole coerente. În loc să valorificăm intern ceea ce producem, preferăm să cumpărăm din afară, devenind captivi ai piețelor externe și ai lanțurilor de supermarketuri.
Specialiștii avertizează că acest model economic nu este sustenabil. Moldova are sol fertil și oameni pricepuți, dar fără investiții în procesare, logistica alimentară rămâne ruptă de producția agricolă. În loc de dezvoltare internă, asistăm la o dependență comercială tot mai mare.
În concluzie, suntem grânarul semințelor, dar nu și al borcanelor. Hrănim pe alții, dar ne cumpărăm propriile roade – cu adaos comercial. Poftă bună, cu mazăre de import!
