Cu două luni înainte de alegerile parlamentare din 28 septembrie, Republica Moldova stă la răscruce. Străzile, satele și orașele sunt traversate de o stare confuză: între a spera într-o schimbare reală și a ceda în fața unei lehamite adânc înrădăcinate. După ani de promisiuni nerespectate, mulți cetățeni spun răspicat că nu mai cred în nimeni.
Pe de altă parte, există și cei care privesc scrutinul ca pe o ultimă șansă. Unii vin cu speranță, alții dintr-un sentiment de datorie civică. Pentru ei, votul nu este doar o obligație, ci o ancoră într-un viitor european și stabil. Dar această minoritate optimistă este, în continuare, acoperită de valul de cinism.
Confuzia rămâne un element-cheie al campaniei. Mulți alegători nu știu exact ce se va vota, ce înseamnă alianțele electorale nou formate și ce forțe reale se ascund în spatele promisiunilor. Dezinformarea și manipulările au început deja, iar încrederea în clasa politică e la cote minime.
În tot acest peisaj sumbru, miza rămâne uriașă: direcția pe care o va lua Moldova în următorii ani. Va merge înainte spre Europa sau se va întoarce în brațele trecutului? Întrebarea se pune, iar răspunsul va veni odată cu votul.
Pe 28 septembrie, fiecare buletin va conta. Nu doar ca alegere politică, ci ca expresie a unei societăți care trebuie să decidă: mai luptă pentru schimbare sau abandonează jocul?
