Însă, foarte repede mi s-au spulberat impresiile. Pentru că un profesor pensionar din România are o pensie de patru-cinci ori mai mare decât unul de la noi. Un profesor tânăr ia un salariu tot de vreo patru ori mai mare.
Străzile din România arată bine, lumea nu se otrăvește cu niște castraveți, pensionarii se descurcă. Sigur, sunt mulți pensionari în România la limita disperării, dar e vorba despre oamenii care nu au avut suficienți ani lucrați. Cei care au activat 20-30 de ani nu se pot plânge de aceeași sărăcie ca pensionarii din Moldova. Așa că în clipa în care prietenii mei români se plângeau de viața lor românească, replica noastră era: „să vezi cum e la noi!”.
Și atunci nu știi dacă să te apuce plânsul sau râsul când revii în țară. De la vamă până la Chișinău drumul nu e cu gropi, ci sunt gropi cu urme de asfalt. Am făcut 100 de kilometri în 3 ore. Șantiere goale pe tot drumul. Cum s-au pornit ploile, ne-a luat apa. Iar seara, când am pornit televizorul, am aflat că cea mai difuzată știre e cea referitoare la fumatul în spațiul public. Exact ca în vorba: țara arde și baba se piaptănă. Așa s-au gândit aleșii noștri să apeleze la reforme europene, nu eradicând corupția, ci fumatul din birturi. Ca și când toate celelalte ar merge strună, doar problema țigărilor ar mai trebui rezolvată.
Și atunci pe mine cum să mă ia mila de fostul premier, al nostru, Vlad Filat? Eu cred că jumătate din cetățenii Moldovei ar sta bucuroși în locul lui doar ca să aibă un acoperiș deasupra capului și trei mese pe zi, internet și televizor. O viață la care cei mai mulți pensionari nici nu pot visa. Sunt mii de moldoveni pe care politicienii noștri i-au silit să se mulțumească cu o masă pe zi.
Oricât aș vrea să mă umplu de empatie pentru politicianul intrat în greva foamei, nu pot. Îmi vin în minte bătrânii din alimentara de lângă bloc, care își numără bănuții să vadă dacă le ajunge de o pâine. Vă amintiți femeia care a izbucnit în plâns în fața camerelor de filmat când a fost întrebată ce va pune pe masa de Paști? Credeți că politicienii noștri o compătimesc cu lacrimi în ochi?
Dacă tot Parlamentul Moldovei ar intra mâine în greva foamei, noi n-am plânge, ci am vedea singura decizie corectă luată într-un sfert de veac de independență. Atunci am putea spune cu mâna pe inimă că țara e flămândă. Însă în situația dată nu vorbim de normalitate, deocamdată doar Vlad Filat alege ceea ce toți politicienii moldoveni au pregătit cu grijă pentru noi timp de aproape trei decenii, și anume: foamea.
Pentru că cei de la talpa țării sunt siliți să fie într-o permanentă (și impusă) grevă. Fără scop și fără asistență medicală, moldovenii își duc cu ei foamea și sărăcia.
