Moldova, ţară de coşmar

Părerea mea este că în Moldova secolului XXI trebuie să fii sau prost, sau orb, sau lingău politic ca să mai scrii materiale pozitive. Nu spun că nu avem istorii de succes, însă aceste istorii se îneacă în mocirla nesimţirii şi a urii autohtone. În următoarele rânduri voi încerca să sintetizez doar câteva dintre evenimentele care s-au întâmplat în Moldova anului 2013. Dacă găsiţi măcar o ţâră de pozitivism în aceste evenimente, spuneţi-mi şi mie. Posibil, doar eu sunt aşa de negativ şi nu accept realitatea roză moldovenească.

Anul 2013 a început în Moldova cu stângul. Incidentul din Pădurea Domnească şi ceea ce a urmat a scos la iveală adevărata faţă a clasei politice – o gloată de demagogi tupeişti pe care nu-i interesează altceva decât ambiţiile personale şi luptele de partid. Cu chiu, cu vai, 2013 a pornit mai departe. Voi prezenta aici doar câteva din evenimentele care au avut loc pe parcursul primelor două luni ale anului: un copil a fost omorât în bătaie de tatăl său; câteva eleve s-au încăierat într-o bătaie până la sânge; Transnistria scoate plăcuţele de înmatriculare moldoveneşti de la autobuzele care transportă elevii în şcolile cu predare în limba română din stânga Nistrului; Rusia declară că avem o datorie de aproximativ jumătate de miliard de dolari pentru gazele consumate de Transnistria; Cristina Iovu, unul din puţinii sportivi de perspectivă de la noi, este învinuită de dezertare, posibil că nu se va mai întoarce niciodată în ţară; şefii statului transmit un mesaj de doliu la moartea lui Ivan Bodiul; convorbirile prim-ministrului şi ale altor demnitari sunt interceptate şi dezvăluite în presă, aflăm că mobilul este instrumentul principal în administrarea R. Moldova; primarul de Ceadâr-Lunga este prins beat la volan, se comportă ca un boschetar şi agresează poliţiştii; Primăria Chişinăului închide semafoarele la intersecţiile importante şi nu-şi bate capul pentru a vopsi zebrele care s-au şters de mult… Și lista poate continua la infinit. Toate astea s-au întâmplat pe parcursul a doar două luni. Şi dacă vedeţi o rază de pozitivism printre toate coşmarurile moldoveneşti, mă bucur enorm pentru voi. Eu nu mai văd niciun succes, şi nu-mi spuneţi că nu vreau să-l văd, pentru că sunt distructiv. Nu-l văd, pentru că nu există. Nu văd nicio rază de speranţă pentru o ţară guvernată de demagogi şi locuită de nesimţiţi. Şi atâta timp cât lucrurile vor merge după acest algoritm, voi susţine tare: Moldova este o ţară de coşmar!