În interviul de mai jos, sportivul povestește cum e să fii cel mai bun în lume, ce sacrificii și riscuri implică sportul de performanță, dar și care sunt obiectivele sale pentru viitorul apropiat.
 
– Când ați plecat din R. Moldova în Italia și de ce totuși ați ales să plecați într-o altă tară?
– Am plecat în anul 2003, pentru a cunoaște o altă cultură și pentru a lega noi cunoștințe. Nici nu știam ce mă așteaptă. Să-mi fi spus cineva că voi face ceea ce fac acum, nu l-aș fi crezut…

– Cum ați început să practicați boxul? De unde vine această pasiune pentru „Kick Boxing Full Contact”?
– Boxul îl practic de mic copil. Aveam 8 ani când am făcut primul antrenament în orașul Hâncești și de atunci m-am îndrăgostit de acest sport. Primul meu antrenor a fost domnul Grigorii Zamaneagra. El mi-a pus bazele și m-a făcut să îndrăgesc această activitate. Ulterior, după ce am ajuns deja în Italia, antrenorul meu italian mi-a sugerat să încerc kickboxing. A fost o încercare nevinovată și am vrut să văd dacă mă caracterizează acest sport. Mi-a plăcut foarte mult! Probabil de aceea îl practic în prezent și reușesc să obțin rezultate bune.

„Atunci când ies pe ring, uit de tot”

– Care sunt avantajele și dezavantajele practicării acestui sport? Cât de periculos este?
– Kickboxing-ul este un sport destul de periculos și depinde foarte mult cât de bine ești pregătit fizic și mintal. Ca și în alte sporturi, există atât avantaje, cât și dezavantaje, dar pasiunea, remunerările și victoriile în ring fac în așa fel ca dezavantajele să fie nesemnificative. Trebuie să știi să apreciezi fiecare moment. Nu te gândi la pericole și traume, pentru că acest lucru te poate influența la nivel psihologic! Atunci când ies pe ring, uit de tot. Sunt doar eu cu adversarul și nimic altceva nu mai contează.

– Acum îl ai ca antrenor pe italianul Andrea Galbiati, un multiplu campion al lumii la Kickboxing Full Contact. Cum a început colaborarea cu el?
– Antrenorul meu actual, pe lângă faptul că e multiplu campion al lumii, este și un prieten adevărat. L-am cunoscut într-o luptă amicală, în prima perioadă când am ajuns în Italia. După ce m-a văzut în acțiune, Andrea s-a apropiat de mine și mi-a propus să colaborăm. Am acceptat fără ezitare. Să te antrenezi alături de un asemenea campion nu este doar o onoare, dar și un privilegiu de care nu se poate bucura oricine.

Vadim Gărău alături de Andrea Galbiati, antrenorul său italian

– Primul rezultat remarcabil l-ai obținut în anul 2008, atunci când ai devenit campion al regiunii Lombardia, Italia. Ce momente îți amintești de atunci? Ce a însemnat acel rezultat pentru tine?
– Pentru mine anul 2008 a fost un an foarte important. Era primul meu turneu în Italia, eram un pic emoționat și vroiam să-mi demonstrez mie, dar și celor prezenți, că am capacitățile necesare de a boxa și de a obține rezultate bune. Am mers spre asta mult timp și atunci era momentul adevărului. Titlul de campion al Lombardiei m-a stimulat mult și mi-a dat încredere în forțele și capacitățile mele ca sportiv. Atunci am înțeles că trebuie să merg mai departe.

– În 2010, ai câștigat titlul de campion european la „Kickboxing Full Contact”. Cât de greu ți-a fost să cucerești acest titlu?
– În 2010, de abia m-am întors din SUA, unde am avut posibilitatea să mă antrenez cu diferiți campioni în domeniul boxului. Titlul de campion European în Full Contact (kickboxing) m-a încurajat să-mi doresc să mă antrenez și mai mult și să visez la rezultate mai mărețe. Nu-i ușor să câștigi un asemenea trofeu, dar acest lucru se datorează tuturor oamenilor care m-au susținut și care mereu au avut încredere în mine.

„Am ajuns un exemplu pentru alții”

– Rezultatul cel mai bun din carieră l-ai obținut, totuși, acum câteva săptămâni. Ești campionul lumii la Kickboxing Full Contact cu siglă: „WFC World Fighters Corporation”. Ce înseamnă să fii cel mai bun din lume?
– Pentru mine, a fi cel mai bun din lume în acest sport înseamnă o responsabilitate foarte mare. Am ajuns un exemplu pentru alții. Acest titlu este și rezultatul unui orgoliu personal. Faptul că sunt campionul lumii nu trebuie să mă relaxeze. Din contra, acest lucru mă motivează și îmi dă un impuls puternic ca să obțin alte noi victorii. Trebuie să mă antrenez mai mult și mai sârguincios.

Vadim Gurău cu centurile de campion

– Povestește cum a fost atmosfera la această competiție? Adversarii? Publicul?
– Atmosfera din ring și luptele mă emoționează pozitiv, îmi dau adrenalina necesară pentru a înfrunta adversarii. Publicul, antrenorul și persoanele dragi, chiar dacă sunt la distanță, mă susțin mereu. Nu am ocazia să prezint Italia, fiindcă nu am cetățenie, dar reprezint clubul unde mă antrenez CityGYM, din orășelul Monza și Opigym, din Milano.

– Ai avut oferte să mergi să lupți pentru altă tară?
– Am diferite oferte să plec în alte țări ale lumii. O propunere, pe care o analizez minuțios, este cea de a pleca în Statele Unite ale Americii. Am fost deja acolo și am debutat că profesionist în box. Mă bucur că am avut ocazia să mă antrenez cu mulți campioni în acest sport.

– Deocamdată reprezinți R. Moldova. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?
– Este o onoare…

„Sportul de performanță include și anumite sacrificii”

– Care este programul tău zilnic, ce regim alimentar ai? Cum decurg antrenamentele?
– Programul de antrenament începe de la 5 dimineața prin cros și continuă cu antrenamente specifice acestui gen de sport. Atât antrenamentele, cât și regimul alimentar necesită severitate și perseverență. Ca să ajungi să obții rezultate bune în timpul luptelor trebuie să depui un efort colosal.

– La ce lucruri trebuie să renunți atunci când faci sport de performantă?
– Sportul de performanță include și multe sacrificii: începând cu distracțiile cotidiane, până la stilul de viață și regimul alimentar. Nu mai pot ieși cu prietenii atât de des. Nu mănânc anumite produse. Dar asta e viața unui sportiv…

– Care sunt următoarele obiective pe plan profesional?
– Pe plan profesional, în Kickboxing Full Contact mă simt deja realizat. Acum mi-aș dori să obțin rezultate bune și la mondiale de box – cu acesta a și început toată cariera mea sportivă.