Moldovenii, între români şi ruşi (III)

Pun punct astăzi acestor consideraţii cu sentimentul că nu am abordat nici măcar a suta parte dintr-o problematică gravă şi vitală pentru societatea în care trăim. O societate, ai cărei membri refuză cu obstinaţie să vadă alte culori decât albul şi negrul.

De ce să evoc nişte amintiri personale despre colhozurile şi colhoznicii tinereţii mele, când manualele istoricilor au spus tot ce era de spus în acest subiect!? De ce să vorbim despre umbrele perioadei interbelice în Basarabia, când – iarăşi – în aceleaşi manuale se conţine adevărul în ultimă instanţă?! Până în 1989 tot ce era românesc era condamnat, după această dată tot ce e românesc e idealizat. Atunci, tot ce era sovietic, era perfecţiunea însăşi, astăzi aceeaşi epocă este întruchiparea infernului. Nu e voie să vezi lumini şi umbre şi într-o epocă, şi în alta, totul e fie negru, fie alb! (Dacă astăzi vocile pro-româneşti cele mai radicale aparţin celor care în epoca sovietică erau „cântăreţi ai partidului şi ai lui Lenin”, nu pot să nu admit că dacă astăzi s-ar întoarce sovietele, aceşti oameni cu „Basarabia – pământ românesc!” ar fi tocmai acei ce ar strangula din nou, cu hotărâre, orice manifestare de spirit românesc în Basarabia.)

La începutul anilor ’90 societatea noastră s-a divizat în îngeri şi demoni şi văd că astăzi asistăm la reeditarea acelei situaţii. Generaţiile de tineri moldoveni şi tineri vorbitori de rusă au reaprins disputele vechi. Să însemne asta că în următoarele două decenii nu se întrevede nicio posibilitate de progres?..

Evoluţia noastră din ultimii douăzeci de ani s-a derulat după principiul „Cu o mână demolăm ceea ce construim cu alta”. Întotdeauna a învins fie „albul”, fie „negrul”, niciodată nuanţele. Au fost democraţii la începutul anilor ’90, după care au venit „negrii”, adică agrarienii. Au fost democraţii de la 1998, după ei au venit comuniştii. Au fost democraţii de la 29 iulie 2009, a venit referendumul de la 5 septembrie.

Ruşii pentru ruşi, noi pentru români! Iată de ce vor învinge întotdeauna comuniştii. Iată de ce partidul acesta va avea succes mulţi ani înainte. Noi îi alimentăm energiile.

Noi îl vom vota mereu, făcându-le lor în ciudă, pe Ghimpu, ei, de asemenea făcându-ne în ciudă, îl vor vota mereu pe Voronin. Ciuda, combustibil electoral.