Nu vă mirați! Pentru cineva care habar nu are că pensia medie în statul dintre Prut și Nistru se situează undeva în jurul „astronomicei” sume echivalente a 30 de euro, lectura etichetelor de prețuri din magazinele atât alimentare, cât și cu produse de îmbrăcăminte, încălțăminte etc. poate duce la concluzii clare: fie moldovenilor banii le pică din cer, fie au tiparnițe de bancnote înghesuite prin vreo odaie din apartamente. Cum altfel se explică, de exemplu, faptul că o pereche de pantofi costă de 3-4 ori mai scump pe bulevardul Ștefan cel Mare decât pe Mariahilfestrasse, strada comercială din Viena? De ce detergenții, cosmeticele valorează dublu în gheretele de lângă Piața Centrală decât la oricare hypermarket de dincolo de Prut? Să admitem că poporul poate trăi fără eșarfe Armani, pantofi Gucci sau spălându-și rufele cu detergent ieftin sau săpun de casă.
Ce ne facem însă cu medicamentele, care sunt de câteva ori mai scumpe decât în orice farmacie rurală din România? Ce se întâmplă cu zahărul, uleiul, laptele, legumele și fructele care, deși vorbim despre o țară care nu ratează nicio ocazie pentru a face paradă de bogăția și belșugul pământurilor sale, sunt tot cu mult mai scumpe decât în țările unde salariile sunt de zeci de ori mai mari?
