Șoferul nu are când să admire rândurile de viță-de-vie îngrijite pe câmpuri și caută o bandă bătătorită ce ne-ar scuti de zdruncinare. Drumul ne creează impresia că Moleștiul e o localitate ruptă de lume. Impresia începe să se evapore după ce apare dintr-o dată asfaltul proaspăt așternut, iar la intrarea în sat au loc lucrări de reparație și amenajarea trotuarelor.
La stația din centru câțiva tineri așteaptă microbuzul spre Chișinău, iar pe strada principală trec din când în când copii pe biciclete sau role. În fața policlinicii, moș Miron Cojocariu își așteaptă soția pe care a adus-o la control medical cu „bucățica” lui de tractoraș, așa cum poate, pentru că îl cam dor picioarele, din cauza anilor lucrați pe tractoarele colhozului de altădată. Într-o dimineață de iulie, lumea umblă încolo-încoace: care merge la magazin, care se grăbește la muncă. Molești parcă încearcă să ne convingă că satul reînvie.
„Vrem să ne lăsăm de pământ”
Majoritatea moleștenilor lucrează în capitală sau peste hotare. Cei care mai încearcă să investească în agricultură par să fie tot mai dezamăgiți. „Noi pământurile le lepădăm. Vârâm bani, dar nu-i putem scoate. Cultivăm floarea soarelui, porumb, orz. Ultimele ploi mai mult au dăunat. Nu suntem siguri că vom avea roadă bună. Majoritatea oamenilor îs dezorientați cu pământurile”, susține Galina Bălănuț, pe care am prins-o discutând cu o vecină.
Lucrând șefă de gospodărie la una din cele două grădinițe din sat, își dorește un singur lucru: ca pensiile și salariile să fie majorate. „Înainte mai puteam aduna bani, dar acum nu pot să adun nici o mie de lei. Cum să trăiești, să-ți construiești o casă?”, se întreabă vecina ei. Majorarea salariilor promisă de la 1 septembrie pentru cadrele didactice este privită cu oarecare neîncredere. „Iaca vin alegerile și se începe. Promit mărirea salariilor, dar nu prea credem. Sunt educatoare la grădiniță din 1989 și primesc 2000 de lei. Chiar dacă s-a mărit un pic salariul, au crescut impozitele și polița de asigurare. Rămânem numai cu promisiunile. Avem noroc de soți, că-s plecați pe la Moscova, dar dacă se va termina cu asta, atunci nu știu…”, cade pe gânduri Veronica Jalbă.
Recent, grădinița „Clopoțel” a fost modernizată complet. Multe grădinițe din capitală nu arată atât de bine. La intrarea în curte, lângă perete, sunt parcate vreo cinci biciclete, iar copiii se joacă pe un teren nou. Educatoarele susțin că reparația capitală a fost posibilă datorită unui grant din afară. Aici sunt înscriși în jur de 40 de copii. La a doua grădiniță din sat, mai mare, alți 120 de copii vor veni la începutul anului școlar.
„Avem de toate, ne mai trebuie drum”
Chiar dacă câștigurile oamenilor sunt modeste, când vine vorba de satul lor, nu găsesc decât cuvinte de laudă. „Satul se schimbă în bine, s-au reparat grădinițele, s-a tras gaz, apă. Iată acum se face și drumul”, spune Victor Zarnițchi, un tânăr de 33 de ani. „Primarul îi bravo, se străduiește. Față de Cigârleni, la noi se face câte ceva”, susține Galina Bălănuț.
La umbra unui nuc, dimineața, lângă barul central s-au adunat mai mulți bărbați la o bere. Ei susțin că nu vor decât să aibă un drum normal spre raion, în rest, satul are de toate. Totuși, odată ce continuă discuția, ies la iveală principalele probleme care îi frământă: embargoul de fructe impus de Rusia, lipsa locurilor de muncă bine plătite, orientarea proeuropeană a țării.
„Iaca rușii ne-au închis drumul cu fructe. Ce o să facă lumea cu hectarele de livezi și vie? Au fost vârâte sute de mii de lei. După ce s-a semnat „foaia” ceea cu Uniunea Europeană, o să fie mare nebuneală. Dacă anul trecut vindeau un kilogram de struguri cu șapte lei, acum categoric nu au unde să vândă, dacă nu o ia rusul”, se revoltă Valeriu, unul dintre bărbați.
„Satele degradează, pentru că primăriile nu lucrează”
Mihai Catan se află deja al patrulea mandat la conducerea Primăriei Molești. A reușit să realizeze circa 40 de proiecte de infrastructură: reparația Casei de cultură, renovarea grădinițelor, iluminarea stradală, aprovizionarea cu gaze naturale, asigurarea cu apă din fântâni arteziene, reparația și instalarea unui sistem de încălzire în liceu și gimnaziu. În prezent are loc asfaltarea drumului dintre Molești și Costești. Costul proiectului este 40 milioane de lei.
Mihai Catan susține că a accesat toate sursele de finanțare existente pe teritoriul Republicii Moldova, în plus negociază cu parteneri externi. „Sătenii au contribuit și ei. În total, ei au alocat cinci milioane de lei în proiecte. Agenții economici nu fug de impozite, fiindcă se vede clar cum sunt gestionați banii. E un factor foarte important. Se construiește mult în sat, dar nu din cauza campaniei electorale, pentru că majoritatea banilor vin din surse externe”, susține primarul.
Edilul crede că satele degradează nu din lipsă de bani, ci din cauza faptului că autoritățile locale nu lucrează și nu întocmesc corect documentația tehnică pentru accesarea surselor de finanțare.
Populația satului Molești – peste 3200 oameni
Distanța până la Chișinău – 24 km
Prețul călătoriei cu microbuzul Molești-Chișinău – 13 lei
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
