Iernile geroase din câmpia rusă au fost şi sunt „arma” care nu o dată a diminuat considerabil şi a măcinat forţa militară şi spiritul de luptă al celor mai performante armate şi comandanţi militari, care au încercat să-i pună la pământ. Napoleon a părăsit Moscova fără lupte, ca să-şi păstreze armata ce era pe cale să degradeze total într-un mediu unde băutura era şi rămâne a fi cea mai răspândită şi înrădăcinată metodă, cu statut de tradiţie naţională, de luptă cu frigul. Oricât şi-ar lăuda ruşii generalii, dar şi sub Moscova, în 1941, şi sub Stalingrad, în 1942-1943, şi în multe alte circumstanţe istorice, frigul a fost factorul determinant al „victoriilor” obţinute de ei, nu doar ostaşii…
În plan diplomatic, ca şi în domeniul militar, ruşii au activat tot timpul ca din topor, camuflându-şi ignoranţa, brutalitatea şi minciuna în fumul prafului de puşcă, procedeu ce a fost în toate timpurile argumentul lor forte în relaţiile cu cei din jur. Şi astăzi, baionetele sunt procedeul diplomatic preferat al Moscovei, dacă ţinem cont de prezenţa rusă în Transnistria, Georgia, Cecenia. Dar, dacă în trecut Rusia îşi extindea tentaculele în exclusivitate cu ajutorul cizmei ostăşeşti, astăzi ea s-a pomenit că are în mâini o bâtă care loveşte lejer, dar fără milă – gazele naturale.
Deşi nu ruşii sunt deţinătorii celor mai mari rezerve de gaze naturale din lume, aşa s-a întâmplat că noi, moldovenii, precum şi o bună parte a Europei, depindem de ţeava prin care aceştia suflă – pentru nişte preţuri exagerate nejustificat – gaze dătătoare de căldură în zonele unde strategul lor, Moroz Ivanovici, ne menţine în sfera de influenţă a Moscovei. În Iran, Irak, Emiratele Arabe, dar şi în alte zone ale lumii, există rezerve de gaze de o calitate net superioară celor ruseşti, suficiente pentru câteva generaţii înainte. Rezervele ruşilor sunt explorate de structurile lor statal-oligarhice, care încălzesc Moscova, Sankt Petersburgul şi alte câteva mari centre. În rest, chiar şi marea parte a ruşilor dârdâie de frig pe timp de iarnă. Mafioţii ruşi sunt interesaţi să ne bage gazele lor pe gât nouă şi altor ostatici alde noi acum, cât încă este posibil, cu preţuri arbitrar calculate şi care le aduc lor, la o mână de oameni, venituri fantastice. Frigul este, în acest sens, aliatul lor strategic.
Europa dispune de resurse financiare şi tehnologii ce i-ar permite, în scurt timp, să asigure transportul de gaze, ieftine şi calitative, din zonele menţionate. Acest lucru deja se face… Turcia şi alte state s-au dezis de ofertele siberiene, neacceptând preţurile impuse de ruşi. În cel mai apropiat timp va găsi o alternativă (dar, poate, nu numai una?) şi Europa. Ce alternativă am avea noi, ca să fim liberi de gazele lor? Numai conectarea la reţelele energetice europene. Pentru aceasta, însă, trebuie să aderăm la această comunitate de state. Dar cum să facem acest pas, când liderii noştri nu doar că bat pasul pe loc, dar şi mai dau înapoi, câte puţin?.. Parlamentul e paralizat, oamenii au pierdut încrederea în actualii conducători. Istoria ne arată că prosperă acel popor, care este pătruns de încredere în liderii săi. Avem noi în jurul cui să ne unim în gând şi suflet, ca popor, să susţinem şi să ne punem pieptul pentru ideile reformatoare şi mobilizatoare ale acestuia? No comment, cum se zice.
La mine în sat era un omulean care toată viaţa sa a fost căruţaş în colhoz. Lumea vorbea că, atunci când a fost forţat să-şi dea căluţii la hurtă, de mila lor, ca să nu nimerească pe mâini păcătoase, s-a angajat chiar el să-i hăţuiască. Iar atunci când a început să apară şi câte un camion prin sat, dânsul, care vedea în şoferi nişte colegi de-ai săi, se apropia de ei, cu vreo ocazie potrivită, şi-i întreba cu aere de mare cunoscător al tehnicii: câţi cai putere are maşina asta, bre?! Altă dată, întreba: ai uns butucul la roată? Analizând ceea ce se petrece cu cei care ne hăţuiesc, am impresia că ei nici măcar butucul nu ştiu a unge, nici la cai nu se pricep…
Alexandru Bobeică,
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
