Ne întrebam atunci, prin aulele universitare, de unde are acest om atâta curaj? TIMPUL era unica publicație anticomunistă care-și permitea să facă guvernarea cu ou și oțet. Era un bastion al luptei anticomuniste în frunte cu Constantin Tănase. Constantin Tănase era ca un înger păzitor pentru noi, tinerii jurnaliști de atunci. Nu-l cunoșteam personal, însă spiritul lui de luptător era alături de noi. Pentru că Tănase Constantin lupta demult, probabil, de când s-a născut. A luptat toată viața cu nedreptatea, minciuna, ipocrizia și prostia. A luptat pentru istoria şi neamul său. A fost unul dintre puținii jurnaliști verticali de la noi, jurnaliști care nu își iau niciodată cuvintele înapoi și urmează crezul lor sfânt până la moarte.
Când am început să scriu pentru TIMPUL îmi tremurau mâinile de emoții. Simplul fapt că scriam în ziarul lui Constantin Tănase mă bucura enorm. Nu sunt jurnalist de redacție, și din păcate, n-am comunicat niciodată direct cu Constantin Tănase, însă îi simțeam privirea blândă și aprobarea în toate articolele pe care le scriam. Am învățat și încă avem de învățat foarte multe de la el, mai ales acum, când jurnaliștii adevărați pot fi numărați pe degete. Am învățat să fim curajoși și să spunem lucrurilor pe nume, indiferent de intimidările și criticile la care suntem supuși. Am învățat să ne conservăm identitatea și s-o facem să evolueze, în speranța că această națiune se va trezi într-o bună zi și va realiza de unde vine şi unde vrea să meargă. Din păcate, visul lui Constantin Tănase încă nu s-a îndeplinit, națiunea românească încă doarme pe perna ignoranței, învelită cu plapuma prostiei. Însă Constantin Tănase a stabilit acel fundament pe care noi trebuie să-l dezvoltăm mai departe.
Noi, jurnaliștii, ar trebui să continuăm această luptă. Pentru că C. Tănase încă nu a murit, spiritul lui curajos este aici cu noi, și e rândul nostru să preluăm această ștafetă grea și să luptăm mai departe. Mulți vor strâmba din nas, mulți vor da înapoi de frică, însă o mână de oameni va lupta mai departe știind că luptă pentru o cauză nobilă. Iar în momentul în care ne vom speria, va trebui să revenim la articolele lui Constantin Tănase, ca să prindem la curaj din nou, ca să continuăm această misiune sfântă. Și trebuie să-i mulțumim pentru asta, pentru faptul că a pus o temelie și ne-a încredințat-o. E de datoria noastră să continuăm ceea ce a început Constantin Tănase, pentru că încă mai credem în meseria numită jurnalism. Pentru că încă sperăm să schimbăm ceva în lumea asta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
