Reproduc, cu mici prescurtări, acest articol nu înainte însă de a-i face cititorului următoarea mărturisire.

Am auzit recent un banc cam macabru.
– Ce-i lipsește poporului belarus ca să fie liber și fericit?
– Un lunetist bun.
Mă gândesc ce-i lipsește moldoveanului ca să fie liber și fericit. (Asta în cazul când acest popor vrea să fie liber și fericit). Am scris în mai multe rânduri că noi, moldovenii, avem inteligență, dar nu avem caractere. Or, un om deștept, dar fără caracter, – mă refer în cazul de față la domeniul politic – nu aduce niciun folos țării. Dimpotrivă.

Ceea ce se întâmplă în ultimii ani în R. Moldova confirmă pe deplin această teză. Deși au cam dispărut din primul eșalon al politicienilor de la Chișinău cei din școala de partid făcută la Harkov, deși tot mai insistent își fac loc politicienii cu școli făcute în România sau prin alte țări care, bineînțeles au mai multă carte și sunt mai inteligenți, lucrurile merg prost, poate chiar mai prost decât pe timpul celor cu studii sovietice.

Din cele câte s-au întâmplat recent la Chișinău au fost găsiți vinovați ba Plahotniuc, ba Filat, ba Ghimpu, ba Lupu… Ei bine, aceștia sunt păpușari, sforari, panglicari ș.a.m.d. Dar de ce nu spunem nimic despre ceata de voinici din parlament – slugile poporului! – care s-a lăsat atât de ușor mânată, votând la comandă? Unde le-a fost demnitatea și principialitatea, de ce nu au dat dovadă că au caracter? Apropo, în acele (recente) vremi tulburi, parlamentul era moderat de o doamnă, tot blondă, care n-a făcut școala de partid la Harkov, are studii noi, și nici pe departe nu seamănă a fi lipsită de inteligență. E vorba de Liliana Palihovici sub bagheta căreia fosta majoritate parlamentară a votat la pachet legi anticonstituționale pe care apoi, Curtea Constituțională, a fost nevoită să le anuleze.

Din păcate, la noi pe prima linie apar guralivii, șmecherii, cei care se pot promova. Aceștia (acestea) apar pe copertele revistelor glamuroase – unele se dezbracă frumos, alții ne mint frumos. Cei modești, talentați și profesioniști rămân în anonimat. Anume aceștia (acestea) duc povara acestei țări. Ei (ele) nu apar la televizor, despre ei (ele) nu scriu ziarele. Anume aceștia (acestea) nu apar în primul eșalon al conducerilor de vârf. Iată de ce, pentru mine a fost o surpriză plăcută numirea Nataliei Gherman în fruntea Ministerului de Externe, numire care mi-a amintit de articolul lui Cristian Tudor Popescu despre care vorbeam la început. Mai mult nu zic nimic și nu comentez nimic. Pun punct aici și invit cititorul să citească acest articol.

O blondă

Cristian Tudor Popescu

O rusoaică brunetă, lamă de baionetă în ciuda jumătăţii şi ceva de veac trecută peste ea, întreabă cu un aer meditativ prin care circulă o boare fin ameninţătoare: „Credeţi că e bine ca trupele pacificatoare să fie retrase din Transnistria? Sunt în număr de 1.200, dar mulţi dintre ei au familii şi case acolo. Doar statul major ar putea să plece. Şi, presupunând că se retrag toţi, dacă izbucneşte apoi un conflict armat între Moldova şi Transnistria? Va interveni NATO? Rusia va sta deoparte? Oare nu există pericolul repetării unei situaţii de tip Georgia?”.

Nu pot să spun cum se numeşte distinsa doamnă, piesă grea a Moscovei, deoarece selecta Trilaterală Washington-Paris-Tokyo este o întâlnire închisă. În schimb, numele celei care i-a răspuns doamnei Kremlinului o să-l dau, asumându-mi consecinţele.

„Aici nu e vorba de 1.200 de ofiţeri sau simpli soldaţi. Dacă un singur soldat rus cu un kalaşnikov se află pe teritoriul Transnistriei sub steag rusesc, Constituţia Republicii Moldova este încălcată. Mai întâi să respectăm legea şi apoi discutăm despre ce e oportun şi ce nu. Cât priveşte conflictul armat, nu ne purtaţi de grijă, nici vorbă de aşa ceva în relaţiile cu Transnistria. Dacă sunt retrase trupele ruseşti, totul va fi rezolvat cu răbdare, prin negocieri”.

Frazele acestea au fost rostite într-o perfectă engleză british, cu nobleţe şi demnitate, fără ostilitate, dar ferm, de o blondă. Inteligentă, fără umbră de kitsch pe ea, cât se poate de vie şi liberă în exprimare, dar cenzurată de bun-simţ. Se numeşte Natalia Gherman, este viceministru de Externe al Moldovei şi negociator-şef al noului acord de colaborare cu UE. Fiica fostului preşedinte Mircea Snegur, dacă vă mai amintiţi. Luările ei de cuvânt au fost cele mai aplaudate de cotoşmanii cărunţi ai Americii, Europei şi Asiei-Pacific, personaje ale căror gesturi valorează nu vrei să ştii câte milioane de euro bucata.

Tot Natalia Gherman a fost cea care i-a răspuns unuia dintre cei mai importanţi demnitari ai Europei şi NATO care a sugerat că o platformă comună, nu doar un pact de neagresiune între partide, este necesară actualei conduceri de coaliţie a Moldovei pentru a-i învinge pe comunişti şi a rezolva problema Transnistria. Reuşind un echilibru cum rar am văzut între a fi respectuoasă şi în acelaşi timp curajoasă, doamna Gherman i-a replicat supergreului atlantic că soluţia pentru comunism şi Transnistria stă, în mod decisiv, în puterea Bruxelles-ului şi constă în integrarea cât mai grabnică a Moldovei în UE. „Când Moldova va fi o ţară europeană, ea va cuprinde în mod paşnic şi natural ambele maluri ale Nistrului”.

Aş fi vrut ca această fair lady să fie ministrul de Externe al României. …Scuzele mele celor care s-au apucat să citească acest articol crezând că e vorba de Elena Udrea.

P.S. Scuzele mele celor care citind titlul acestui material au crezut că e vorba numai de Elena Udrea…(c.t.)