La o ședință specială în problema redresării situației din agricultură, desfășurată recent la inițiativa lui Vasile Tarlev, acesta a subliniat că „asocierea gospodăriilor țărănești în cooperative sau în alte forme de asociere urmează a fi efectuată exclusiv pe principii benevole”. La ședința respectivă au participat factori decizionali din Parlament, Președinție, Guvern și administrațiile publice locale. În urma dezbaterilor, s-a decis crearea unei comisii guvernamentale, care să elaboreze în termen de o lună proiectul Programului național pentru dezvoltarea agriculturii. Guvernul va adopta acest document, după ce va consulta președinții raioanelor.
Dintr-o știre difuzată de agenția REPORTER.MD
Așadar, încă unul ca nebunul, încă una ca nebuna, încă una gogonată că cea veche-i răsuflată: premierul drag inimilor noastre, copilul minune al pibului răzbelit spre înaltele culmi ale bunăstării moldovenești, răzbelit precum, ca să-l citez pe B. P. Hasdeu, se răzbeleau populele unele împotriva altora în barbara antichitate, așadar, vulturașul nostru de Bășcălia, dulce ca și „Bucuria”, care nu-i clar ce-a făcut cu datoria, luminosul Luceafăr blând (neeminescian) al economiei noastre lunecătoare-n jos ca pe-o rază ce viața ne-o luminează spre sfântul mormânt peste care se scutură salcâmii de toamnă și de vânt(ul) tranziției – atât cu caracteristica premierului, mânca-i-aș ochii lui care lucesc adânc, himeric, ca două patimi fără saț și pline de-ntuneric! – așadar, sus-caracterizatul personaj a mai născut o idee, acum în miez de vară cu ploaie afară ce cade dulce peste câmpurile arse de secetă, ca deșerturile din Iran, eliberate de american, o idee-cheie despre agricultura noastră în derivă ce urmează a fi transformată în una socialistă și colectivă, sarcină ce și-o pune înfloritorul nostru regim voronian – ah, ce lăptoasă sintagmă, ca și celelalte, de altfel: guvern tarlevian, legislație ostapciukciană, ideologie stepaniukiană, agricultură todorogloiană, diplomație dudăuiană (of, mă umflă strigăturile folclorice: foaie verde și-un dudău, “n țara noastră tare-i… bine – mama ei de rimă, dar nu-i nicio crimă!) – să nu pierdeți însă firul (Ariadnei), că într-un așa fel de editorial expresionist și impresionist, te poți rătăci și răci – așa deci, nu e vorba despre greci, prin urmare, prin urmare, Tarlev face treaba mare și propune să răsune (Europa, hopa, hopa!) colectivizarea agriculturii prin crearea unor cooperative agricole, reunite toate sub genericul paneuropean „Roga i kopîta” – coarne de capră flămândă și copite de cal mort pe altarul reformelor din agricultură – cooperative ce ar salva țărișoara, rebăgând-o în colhoz (iar mă umflă strigăturile: foaie verde foi de boz, moldovenii toți sunt hoți, dar nu hoți de cei tâlhari, ci hoțomani de fete mari și vămuite, traficate prin albanii dislocate!), și dacă fetele noastre mai sunt duse cu treaba prin bordeluri, cine va conduce colhozurile pe cale dreaptă a întrecerilor socialiste, cine va prăși de zor picioarele de plai și gurile de rai dacă nu slăvita noastră pătură vulnerabilă, eroica clasă pensionară, asistată de intelectualitatea rurală – apropo, dom’lor, trebuie trimiși la sapă și profesorii, și medicii, mama lor de intelighenți cu ochelari, ieșiți din popor, dacă din popor au ieșit în popor să se ducă! – bineînțeles, domnii mei, băgarea în colhozuri – calmați-vă, vă rog! – va fi pe principii benevole, benevol-forțat, cum se zice în popor și în folclor, dar vorba e alta: ce sincronism conceptual, dom ‘le, ce minunată e mișcarea noastră impetuoasă spre Uniunea Europeană (iar mă umflă strigăturile: UE, UE, UE, gheaghea Brejnev nu mai e!?), care ne-a avertizat frățește și verde românește (ah, ce cuvânt antistatal!) că nu pupăm noi un loc de cinste în lista principalelor țări industrializate și computerizate dacă nu colectivizăm agricultura noastră capitalistă (repet, pe principii benevole!), iar cei din NATO (na to i NATO. Vorba rusului!) au mers și mai departe, făcându-ne parte: dom ‘lor, au zis ei, dacă nu faceți (benevol) colhozuri, ne înțelegem cu Putin să vă dea dracului afară din CSI!, de aia, zic eu în acest editorial confuz: admir conducerea noastră de vârf (și îndesată la cap) care-i atât de receptivă la recidivă și-i gata să salveze țara, sacrificând poporul, căci poporul – ce-i poporul? Poporul e bobor, locul lui e pe ogor, în zvenouri conduse de zvenevoi și zvenevoaie (știți cântecul cela colhoznic despre „Nastea noastră zvenevoaie și-a uitat chiloți-n paie”? – nu vi-l spun, că nu-s nebun, pentru că mi-e rușine și apoi treaba asta a avut loc pe timpuri grele, timpuri totalitariste cu doierci și tractoriste, acum va fi altfel, pentru că, boieri dumneavoastră, cine într-o țară democratică în care se respectă drepturile omului și ale femeii, ale agricultorului și consumatorului, va permite ca o zvenevoaie să-și uite chiloții în paie?), cu celule de partid în frunte, căci cum e scris în Biblie, din celulă ai apărut, în celulă te vei duce!, cu nareaduri și zaiavlenie la pravlenie, dimineața pe răcoare când răsare mândrul soare, să stai cu fața la soare, să privești la ceriul mare, cu ochii zdob și minte zdup, să sorbi cerul patriei noastre libere, cu agricultură națională funcțională, agricultură de piață și de paiață – ah, ce mândră va fi țara mea după rebăgarea ei în colhozuri, va fi ca în poemele lui Emilian Bucov – țară de sate, țară de orașe, nenumărate zidiri uriașe, țară de brațe, țară de minți, țară de oameni cu inimi fierbinți, țară în care se nasc biruinți, în care o mamă pășește-n rodom – bucură-te, colhozule, se naște un om!, un om nou, venit pe lume pentru a prăși pe culme și care declară cu demnitate: „Net, net, net, eu nu vreau internet, eu vreau colhoz, cu frunză de boz, cu spic de mohor, iar de-o fi să mor, o fac benevol, tu lui Tarlev să-i spui și la cap să-mi pui traista cu sapa, dar nu computerul cu mapa, și nici fluieraș de soc, că nu-i cu noroc – ați uitat cântecul: moldovanul, cum o dai, nu face nuntă cu ceai, nici cu ceai și nici cu soc, n-o să zică: hai noroc! Așadar, fluieraș de soc, tu n-aduci noroc, pe câmpuri cu pălămidă prin livezi (și te duci) cu omidă și floare erbicidă, o, țară în derivă, în derivă activă, lumânări în colivă, cu rugăciune de îngropăciune, cântată de un popă tuns, adus de rus, în Mitropolie pus, uite însă că am luat-o razna, am deviat de la subiect și predicat, editorialul l-am stricat, dar revin delicat la spicul de mohor și la badea Mior, la miorița noastră laie, laie bucălaie, scăldată în baie – căci ați auzit că s-a dat comanda, tot de la guvern, să se facă băi comune prin comune, ca cu forțe comune, să lichidăm păduchii, pentru că nu-i stă bine unui colhoznic modern cu păduchi tradiționali în cap – colhoznicii sunt ființe perfecte și n-au ce purta în cap insecte! – numai dușmanii statalității cântă „Foaie verde hasmațuchi comunismu-i cu păduchi!”, așadar, hai bobor pe ogor, la colhoz pe dealul mic, viitorul ți-l indic!, viitorul luminos într-o groapă de siloz, pentru vite mari, cornute, și nelepci, și în etate, dar toate etatizate, mulse-n colectivă de-o doiarcă-activă, condusă de un guvern matern, mândru și modern, care – nu v-am spus încă!? – a dat comandă să fie reformată Universitatea Agrară, deoarece o agricultură colectivă trebuie să aibă și o universitate pe potrivă, într-un cuvânt, domnii mei țărani, fraților ghiorlani, voi trebuie să rămâneți plăvani, înjugați și colectivizați, Europa nu-i pentru voi, cei cu sapa, dar pentru cei cu mapa (zece cu mapa, unul cu sapa!), iată de ce, îmi trag răsuflarea și opresc cântarea cu-n solemn îndemn în limbaj de lemn dat cu untdelemn: opriți-i, oameni buni, pentru că-s nebuni!
Chiar că îs nebuni! Ptiu!
