În jurul acestui concurs, care demult și-a pierdut scopul original, s-a creat prea multă vâlvă și loc de gâlceavă. Scenariul, în fiecare an același, nu ajunge să mai uimească pe nimeni, cei care nu trec de preselecția locală sunt supărați, frustrați de eșec, membrii juriului urmând să fie criticați atât de interpreții care au rămas pe din-afară, cât și de suporterii lor.
Interpreții cu experiență realizează că talentul lor nu poate fi calculat în gradul de fraternitate dintre statele vecine nouă și numărul moldovenilor plecați peste hotare. Astfel, de Eurovision rămân interesați tineri artiști dornici de atenție și recunoaștere atât locală, cât și internațională.
Păcat că acești promotori ai frumosului nu sunt la fel de interesați de Ziua Națională a Culturii în Moldova. Păcat că unui concurs, ajuns de râsul lumii intelectuale, îi este acordată de sute de ori mai multă atenție decât zilei de 15 ianuarie.
Dacă e de ajuns la extremele ridicolului, membrii Comitetului de organizare a Eurovisionului, inconștient, au dus la o posibilă cădere a concursului. Căci moldovenii, deși cunoscuți prin cumințenie, au educat în ei un anumit grad de autorespect, iar starletele l-au crescut până la orgoliu nefondat. Astea fiind spuse, care cântăreț moldovean, ce se iubește și e mândru de piesele sale, ar accepta să interpreteze piesa altuia care nu a trecut preselecția?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
