Erau anii ’90, ani ai deşteptării naţionale, ai renaşterii noastre spirituale, ai speranţelor. Am avut şi noi nişte visuri pe care mai apoi… ni le-au furat. Ni le-au luat cu hapca, ni le-au profanat şi astfel a început marea noastră depresie. Locul „ACASĂ” a devenit unul obositor, umilitor, străin, iar sărăcia care a intrat în vetrele noastre patriotice a împrăştiat basarabenii în lumea largă. Şi astfel, sloganul revoluţiilor „Noi sîntem acasă!” a devenit pentru mulţi „Noi nu dorim acasă!”. Pentru mulţi, însă nu pentru toţi, deoarece ultimul timp, dar mai ales ultimul an, stindardul anilor nouăzeci a fost preluat de tineri, de cei care nici nu-i mai cunosc semnificaţia iniţială şi, mai pragmatici decât părinţii sau bunicii lor, i-au dat un alt sens, mai temeinic, cred eu: „Noi nu mai plecăm de acasă!”.
Fără a exagera, azi constatăm că sute de tineri basarabeni au decis să-şi făurească destinul aici, în Moldova, şi – pe unde susţinuţi de părinţii plecaţi, pe unde cu suportul guvernului, al granturilor venite din Uniunea Europeană – şi-au pus pe picioare afaceri, au deschis locuri de muncă pentru semeni şi încearcă să demonstreze prin propriul exemplu că totuşi se poate. Desigur, este abia un început, desigur că Guvernul ar trebui să facă absolut totul pentru a-i susţine şi încuraja, însă această dorinţă a tinerilor noştri de a-şi făuri destinul la ei acasă vorbeşte despre premisele unui fenomen benefic pentru viitorul Moldovei.
TIMPUL este ziarul care pe parcursul anului 2010 a scris despre aceşti tineri şi care, şi la anul viitor, le va oferi un suport mediatic special. În acest număr îi veţi cunoaşte şi recunoaşte doar pe unii dintre protagoniştii materialelor noastre.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
