Protestele în masă din București și Chișinău, au arătat, dincolo de orice dubiu că o bună parte a societății nu mai acceptă felul în care merg lucrurile. Nu vor să accepte, că sunt conduși de persoane lipsite de caracter care au un singur vis: să-și mai mențină puterea încă un mandat, să-și mai rezolve niște probleme. Această gândire egoistă, pe termen scurt, generează un sistem lipsit de rezultate palpabile, pentru că problemele majore ale oricărei societăți nu pot fi rezolvate prin câteva legi, ci prin existența unei preocupări reale față de interesele cetățenilor. De cele mai multe ori, cetățenii sunt ignorați în cei patru ani de mandat și redevin importanți doar când sistemul are nevoie de votanți”. Sistemul este atât de bine gândit, iar alegerile sunt organizate tot de sistem, după un cod electoral convenabil tot sistemului, deci nimic bun pentru cetățeni. Oamenii ies în stradă, sunt dezorientați, iar unica minciună pe care o pot inventa, este banală: „Țara are nevoie de stabilitate”. Nici nu le trece prin cap că generații întregi urmăresc „în direct” cum clasa partinică își bate joc de normele elementare și de orice lege.

Noi votăm sau punem ștampile

La 7 decembrie 2014, scriam despre riscul „putinizării” puterii din RM. Problema e una veche, majoritatea parlamentară „aritmetică” de atunci, nu beneficia de un sprijin popular proporțional mandatelor pe care le avea. Acest lucru era clar pentru toți „liderii” de partid și totuși ei au decis să ignore toate promisiunile din campania electorală. PLDM a promis un guvern Leancă, votat alături de proeuropeni, a urmat un guvern Gaburici, votat cu Voronin. PDM a promis o guvernare alături de partide proeuropene, dar a demis un guvern cu miniștri PLDM și PL, cu voturile lui Dodon și Voronin. PL a promis mai multe lucruri importante (precum NATO), dar este evident că nu are niciun partener în Parlament care i-ar putea susține. „Putinizarea” ar fi avut loc dacă opoziția ar fi fost lichidată, presa anti-putere ar fi închisă, dar nimic din toate acestea, deocamdată, nu s-au întâmplat. Puterea este atât de panicată în momente de presiune încât n-are curajul să facă nici un procent din câte face Putin pentru menținerea unui sistem convenabil plutocrației. Puterea de pe ambele maluri ale Prutului a crezut că poate spune povești frumoase în campanii și să guverneze ca pe vremea Partidului Comunist (Român la București și Sovietic la Chișinău). S-au mimat reforme, s-au creat „comisii” pentru a camufla crime, s-au prezentat rapoarte care arătau, cât de bine merge totul, dar cetățenii, care gândesc liber, nu vor putea fi niciodată convinși că trăiesc mai bine decât o fac. O cauză a miopiei puterii poate fi și izolarea lor în „turnuri de fildeș”. Decidenții, de prim rang, merg rar să vadă cum trăiesc cetățenii, merg rar pe aceleași drumuri sau cu același transport public. Această incapacitate, aproape bolnavă, de a simți empatie față de problemele majorității, dublată de un egoism mercantil a generat un sistem antinațional. Sistemul se bazează pe cetățenii plătitori de taxe, iar problemele lor sunt ignorate, parcă nici nu există.

Noi suntem vinovații

Noi arătam cu degetul și ușor putem întotdeauna găsi vinovați pentru ceva ce ni se întâmplă, tot nouă. Parlamentul, pentru că votează legi proaste sau că nu le votează, Guvernul, pentru că ia decizii proaste sau nu le ia etc. Dar cu greu vom accepta că suntem unicii responsabili pentru existența unui sistem, pe care îl tolerăm. Este foarte ușor să găsim vinovații în diverse persoane sau instituții, dar, cu greu sau chiar ne împotrivim, să acceptăm vina pe care o avem chiar noi, pentru că am acționat sau n-am acționat. Până nu vom accepta impactul pe care-l au propriile noastre acțiuni, și vom continua să găsim vinovați din exterior, nu va exista un progres real.

„Nimic fără lege”

Recent, un parlamentar socialist german a propus ca pietonii și bicicliștii, care trec pe roșu, noaptea, pe străzi pe care nu circulă mașini să nu fie amendați. Ideea pornește de la obsesia neamțului pentru legea, dacă e roșu, nimeni nu trece, chiar dacă nu sunt mașini și s-ar putea traversa strada fără pericol. Noi (și frații noștri din România) avem o percepție total deformată față de lege. Legea este percepută ca un obstacol ce trebuie ocolit pentru atingerea unui scop, nu un set de reguli necesare pentru o conviețuire pașnică și armonioasă. Această obsesie față de ocolirea legii a generat un sistem birocratic care a dus la moarte zeci de tineri într-un club din București. Dacă societatea de pe ambele maluri de Prut nu va reuși să instaureze un sistem care va înțelege că nu există nimic mai presus de lege, este doar o problemă de timp până va avea loc o nouă catastrofă cu zeci de morți.