Vreau să aprind lumina, dar pe mare nu este curent electric.
Corabia asta veche cred că nu a găzduit pe nimeni vreodată, este bună doar să faci focul din ea, doar că nu-mi este frig, am să fac la iarnă. Sincer, stau aici de o dimineaţă întreagă şi simt cum se depune nisip în mine fără nicio pauză.
Este nisip italian…
Cu siguranţă, vă întrebaţi de ce sunt în Moldova, dar se adună nisip italian?
Mama s-a întors acasă după 15 ani şi caută cu insistenţă o mare în Moldova.
I-a zis tata „fiica ta e mare”, dar ea „nu”- o vrea plină cu apă, „dar un soare personal nu vrei?”, am întrebat-o.
Are atâtea idei că nici în capul ei nu supravieţuiesc toate odată. Foarte simplu, pentru fiecare fereastră are câte un detersiv, pentru fiecare degeţel câte o cremă specială, parfumuri, cosmetică, păi, şi eu mă iubesc, dar posibil că mai puţin. Tata îmi povestea că era o femeie simplă, fără capricii, ce mânca unul mânca şi celălalt. Uneori se întâmpla să nu mănânce niciunul, cred şi azi, cum se schimbă drumurile aşa ţi se schimbă şi viaţa, indiferent de mijloacele ce ţi le propui. Mama vrea să mă căsătoresc la 30 de ani, zice că aşa sunt europenii. „Caută, fato, bine să nu faci ca mine”. Omul cu cât e mai fericit, cu atât mai mult nu-i ajunge fericire. Pot merge la disko în orice zi, important e să vin acasă cu cine i-ar conveni, dar asta cel mai puţin mă deranjează. Mamele voastre au plecat vreodată peste hotare? Da? Dar cu siguranţă că s-au întors sănătoase. De o săptămână tot ţine morţiş ca să ridice în spatele casei un bar cu terasă, deoarece este mai spre drum. În imaginaţia sa barul este deja construit, zice că-l vrea exact ca cel de pe strada Maris del Sava, unde în fiecare duminică amicul ei o scotea la plimbare. Îmi pomeneşte zi de zi de cafeaua Machiato, coctailuri, pizza Capriciosa, chiar că a devenit o capricioasă , posibil s-a molipsit de la pizza.
Crede că satul nostru nu are destule şi apoi vrea totul în stil european, de parcă nea Ion va veni cu sapa să stea în lux. Mama are acum 55 de ani, este mai mare decât tata cu 5 ani, dar arătau foarte bine împreună din ce mai spun pozele. Că de când a venit acasă nu i-am mai prins alături, decât uneori la masă şi atunci când se servea ceaiul de dimineață.
Am 20 de ani, 15 ani am trăit fără mamă. Spune că până acum nu a avut timp de mine, dar de azi înainte va avea toată grija. Sărmana, s-a trezit în ea sentimentul matern, o compătimesc. S-a întors pentru totdeauna şi deja mă plictiseşte. Mama şi tata s-au certat acum o săptămână din cauza mea, nu ştiau cine m-a crescut şi care a investit mai mult în mine. E drept, banii ei treceau prin buzunarele noastre, dar nu aveau o altă cale spre interiorul meu. Când eram mică, s-a străduit ca eu să învăţ de toate câte puţin, doar că a scăpat ce era mai important – pâinea cu magiun de dimineaţă care ar fi trebuit să o pregătească ea. Credeţi că a investit mai mult? Eu totuşi cred că tata, dar nu mai contează, oricum a murit. Cum?
Simplu! S-a conectat la curent electric, posibil de aceea aici nu avem lumină. Când m-am întors acasă de la ore, era o zi de vineri, iar tata stătea cu degetele în priză. Cred că mă aştepta pe mine… a dorit să-mi lumineze drumul.
Dar văd mai mult întuneric…
Acum mama se ocupă de mine, sunt specialitatea ei de bază. Dar și-a mai luat ore prin cumul, croşetează, spală vesela, cochetează.
Şi dacă tot tata nu i-a găsit o mare în Moldova, si-a găsit un marinar pe Facebook, stau la plajă în fiecare seară. Mi-a luat şi mie un costum de baie, desigur, e puţin mai urât ca al ei, dar să-l poarte sănătoasă!
Iată şi corabia… Am să-i dau foc mai târziu, acum e încă ziua şi mă mai gândesc la ceea ce să vă mai spun. Au rămas 2 ore până apune soarele, exact atâta timp cât din corabia asta nu mai rămâne nimic.
Zinovia BIVOL
