Împinse de disperare, tot mai multe femei din Moldova devin principalul întreținător al familiei. Ele aduc banii în casă și tot ele au grijă de ea. Dar matriarhatul moldovenesc se oprește aici. Puterea decizională în familie, mai ales în zona rurală, rămâne în continuare de partea bărbaților. Pentru că așa se cuvine. Așa e tradiția.
Probabil, nu există moldovean care să nu aibă mamă, soră, o rudă, o prietenă, cunoscută sau vecină la muncă în Italia, Grecia, Spania sau Portugalia. Acum, pe lista destinațiilor pentru moldovence s-a adăugat și Israelul. Începând cu anii ’90, criza le-a determinat pe multe femei să-și lase familia și să plece peste hotare pentru a câștiga bani. Se considera pe atunci că e mai simplu pentru ele să-și găsească un loc de îngrijitoare. În plus, aveau asigurată cazarea și mâncarea, iar salariul îl puteau trimite integral familiei rămase în țară.
Soții rămâneau acasă. Puterea lor de muncă era mai puțin solicitată. Lucrul în agricultură sau construcții – greu și nici câștigurile nu prea mari, de vreme ce trebuiau să-și plătească întreținerea integral.
Ele au cunoscut o societate cu alte valori și s-au schimbat. Ei, de cele mai multe ori – nu. Au continuat să stea fără lucru sau au renunțat la postul pe care îl aveau, unii și-au început a îneca amarul tot mai des în paharul cu alcool și… s-au lăsat întreținuți. Puțini au reușit să-și ridice copiii și gospodăria ori să lase tot pentru a-și reîntregi familia într-o țară străină în care nu-i aștepta nimeni, dar își puteau asigura un trai mai decent împreună.
Realitatea în zona rurală nu s-a schimbat nici acum prea mult, arată un studiu sociologic Magenta Consulting. Bărbații din Moldova reușesc cu greu să facă față dificultăților vieții de zi cu zi. În condițiile în care situația economică din țară i-a lipsit de rolul tradițional de cap al casei care asigură familia, le este tot mai dificil să se reinventeze. Iar trecerea peste stereotipuri – crescutul copiilor e muncă de femeie, treburile ce țin de îngrijitul casei, mai ales dereticat, spălat de vase și gătit sunt înjositoare – chiar imposibil de depășit.
O explicație ar putea fi ideologia moștenită din trecutul sovietic. Deși regimul instituise un fel de egalitate în dreptul, obligația chiar, de a munci pentru toți, indiferent de gen, o distincție între lucrul de femeie și cel de bărbat a existat totuși. Colhozurile au dispărut, stereotipurile însă au rămas. Și astăzi bărbații de la țară cred că un lucru demn pentru ei e cel care implică forță fizică sau manevrarea mașinilor de prelucrat pământul. Iar cel mai bun post de muncă ar fi unul cu salariul plătit la timp. Numai că la țară acestea sunt prea puține sau lipsesc cu desăvârșire.
Dar, cum rămâne cu tinerii de la sate atunci? Pentru că și ei confruntați cu lipsa de bani, nu văd în educație și obținerea unei diplome soluția pentru a-și schimba traiul. Rămași în sat, de cele mai multe ori, ei aleg să se căsătorească la o vârstă timpurie, permisă de lege desigur, și stau acasă. Ocazional, pleacă la muncă sezonieră peste hotare. De regulă, în Rusia, pentru că implică mai puține datorii de întors.
Femeile de la țară sunt mai ambițioase și dacă rămân acasă. Își găsesc mai ușor un serviciu în domeniul deservirii, deși mai puțin sau chiar prost plătit. În cel mai rău caz, prestează muncă la câmp cu ziua. Tot ele își motivează și fac tot posibilul pentru ca copiii, mai ales dacă sunt fete, să plece la oraș pentru a face studii și pentru a profita de șansa de a obține o viață mai bună.
Dar, deși ele aduc banii în casă, prioritatea de a lua hotărâri femeile de la țară o lasă pe seama bărbaților. Majoritatea respondentelor au recunoscut că cel puțin deciziile importante, ce țin de reparații, mașină, lucrări pe terenurile agricole sunt neapărat discutate cu soțul. Și tot ele sunt mai nehotărâte atunci când trebuie să facă schimbări radicale în viață. Deoarece, chiar și nemulțumite de situația familială, majoritatea femeilor de la țară rămân în căsnicie. Unele – pentru copii, altele – din autosacrificiu, pentru că de mici au fost învățate să nu-i lase pe cei aflați la nevoie, iar cele mai multe – din cauza gurii satului. În mediul rural mai ales, se consideră că mai ușor e să suporți un bărbat rău, decât să treci prin rușinea divorțului
În cadrul studiului sociologic Magenta Consulting, majoritatea respondenților tineri au menționat că urmează modelul de familie al părinților. Să însemne aceasta oare că fenomenul întreținerii casei de către femeie în mediul rural va continua și chiar va lua amploare? Ce le determină să preia asupra lor rolul economic al bărbatului? Să fie promovarea prea acerbă a drepturilor femeii explicația? Și dacă e așa, atunci a venit timpul să ne gândim deja și la un program de consolidare a încrederii în sine a bărbaților de la țară?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
