„Nu îmi văd viitorul în Moldova şi nici măcar în România”

La concurs au candidat aproximativ 150 de studenți care învaţă în 26 de țări precum Austria, Elveţia, SUA, Turcia, Marea Britanie, China, Estonia, Portugalia şi altele. Unul dintre aceștia este Sergiu Busuioc, masterand în anul II, la specializarea Astrofizică şi Fizică Computaţională, în cadrul Facultăţii de Fizică, Universitatea de Vest Timişoara (UVT). S-a născut şi a crescut în satul Leuşeni, raionul Hânceşti, iar când a ajuns în România tocmai împlinisem 16 ani. Despre reușitele acestuia, dar și despre planurile sale pe viitor, citiți în interviul pe care l-a acordat pentru TIMPUL.

– La 16 ani erai un copil, de ce ai ales să pleci de acasă și să-ți faci studiile într-o țară, pe atunci, străină?
– Am luat drumul studiilor pentru că fratele meu mai mare, Alexandru, făcuse acest pas deja şi România se prezenta atunci ca fiind o ţară cu perspective mai bune decât Republica Moldova. Anii de liceu i-am petrecut în cadrul Grupului Şcolar Energetic Timişoara, actualmente denumit Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand I”.

– Cum au decurs anii de liceu?
– Anii de liceu au fost nişte buni învăţători în ceea ce priveşte viaţa de adult, am fost nevoit să-mi fac bugete lunare, să învăţ cum să le administrez şi a trebuit desigur să mă integrez într-o nouă societate. Deşi liceul pe care l-am urmat nu era unul de elită, am reuşit să-mi croiesc drumul spre olimpiade şcolare cu ajutorul profesorilor din respectivul liceu.

– Așadar, ai început să ai succese chiar din liceu?
– Da, încă din clasa a IX-a am participat la Concursul Naţional de Matematică Aplicată „Adolf Haimovici”, unde am luat premiul II la faza naţională a concursului şi la Concursul Internaţional de Matematică „TMMATE”, unde am luat premiul I. În clasa a X-a, am luat premiul I la aceleași concursuri. În clasa a XI-a, m-am calificat la faza naţională a Olimpiadei disciplinelor din aria curriculară Tehnologii, specializarea Tehnician în Instalaţii Electrice, unde am obţinut o menţiune, iar în ultimul an, am luat premiul I la faza naţională a aceleiaşi olimpiade.

– Presupun că ai terminat și liceul cu brio. Totuși, după școală a urmat facultatea, iar majoritatea viitorilor studenți au dubii în privința specializării pe care s-o aleagă. Tu cum ai decis?
– Am avut parte de un proces de admitere mai interesant. Datorită rezultatelor mele, Facultatea de Electrotehnică şi Electroenergetică din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara şi-a prezentat interesul în a mă avea drept student, eu însă îmi doream să fac Facultatea de Fizică, pentru a-mi satisface curiozităţile. Astfel, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii Facultăţii de Fizică am negociat înscrierea mea ca student în cadrul Facultăţii de Fizică. În urma întâlnirii am obţinut un calculator din partea facultăţii, pe care urma să îl folosesc pe durata studiilor, şi o bursă adiţională celei de basarabean.

– Reușeai să acoperi cheltuielile necesare cu bursa sau te-ai angajat undeva?
– Începând cu noiembrie 2013 m-am angajat ca statistician în cadru unei companii româneşti. Îmi plac statisticile şi analiza de date. Respectiv, am învăţat pe cont propriu în cadrul unor cursuri online în vara anului 2013 şi am găsit un job în scurt timp. Nu am petrecut în câmpul muncii decât un an după care mi-am dat demisia.

– De ce atât de puțin?
– Compania pentru care lucram avea toate datele financiare și juridice ale tuturor firmelor din România, însă eu nu aveam acces la toate datele din motive de securitate şi datorită faptului că datele erau stocate în sediul firmei din Cluj-Napoca. Cu promisiunea accesului la date am stat în firmă şi, între timp, am fost nevoit să fac altceva, ceea ce nu era ce vroiam.

– Și acum cu ce te ocupi?
– Acum sunt în Tartu, Estonia, în cadrul proiectului Youthpreneur, parte a Global Community Development Program, dezvoltat de AIESEC. În decursul a cinci săptămâni voi lua postura de antrenor în business pentru liceenii din această zonă a Estoniei.

– Specializarea ta nu este una tocmai comună, mulți tineri aleg Economia, Dreptul etc. Ce planuri ai pentru următorii ani, cum planifici să-ți aplici toate cunoștințele?
– În primul rând, aş vrea să merg la doctorat în Fizică Teoretică şi, în paralel, aş vrea să dezvolt o afacere sau să susţin un start-up. Nu m-am decis încă în ce domeniu, dar s-ar putea să fie legat de analiza de date. De altfel, nu am o idee de afacere bine delimitată încă, dar ştiu că aş vrea să fiu antreprenor.

– Și totuși, nu mi-ai zis cum îți vei aplica cunoștințele în fizică…
– Fizica te ajută să vezi lumea altfel, îţi dezvoltă un cadru de gândire care te ajută să înţelegi elementele contraintuitive ale realităţii. Pregătirea în fizică e un exerciţiu intens al creierului care îl face pregătit pentru orice. Aş putea urma o carieră de cercetător în fizică după finalizarea doctoratului dacă va exista această oportunitate.

– Te-ai gândit vreodată la posibilitatea de a reveni în Moldova? Poate chiar de a activa în cadrul Academiei de Științe de aici?
– Nu ştiu multe despre activitatea de cercetare din cadrul Academiei de Ştiinţe. Am discutat, în cadrul unei conferinţe, cu un cercetător din Moldova despre ce se întâmplă cu cercetarea şi pronosticurile nu au fost foarte strălucite. M-am gândit că aş putea încerca să aplic, ar fi o provocare pentru mine. Nu îmi văd viitorul în Moldova şi nici măcar în România, dar nu am de unde să ştiu ce oportunităţi ar putea exista în viitor, aşa că rămân deschis la orice.

– Atunci care este țara în care te vezi peste 10 ani? Ce-i lipsește Moldovei pentru a fi o țară prielnică pentru oamenii de știință?
– Deocamdată aş înclina spre Elveţia, dar asta pentru că încă mai am de vizitat 180 de state din această lume. Moldova are nevoie de un sistem de învăţământ puternic, cu mai multă rigoare. Cercetătorii au nevoie de infrastructură de cercetare, ceea ce necesită investiţii mai mari.

– Îți mulțumesc pentru interviu și îți urez mult succes mai departe!
– Mulțumesc și eu!