Crima a oripilat lumea, dar şi mai tare a şocat atitudinea criminalului, urmând, se pare, exemplul unui dement din antichitate, care a aprins templul Atenei pentru a rămâne în istorie – a decis să organizeze o crimă care i-ar păstra numele pentru posteritate. Posteritatea însă a fost mai deşteaptă, iar jurnaliştii din toată lumea au jurat atunci că nu vor pomeni niciodată numele ucigaşului lui Lennon. Cu trei decenii mai târziu, în Moldova, un partid cunoscut drept „comunist” omoară tot conceptul de comunism şi socialism. Guvernarea instaurată de „comunişti” în perioada 2001-2009 nici nu mirosea a socialism sau doctrine marxiste. PCRM reprezenta un partid care în declaraţii se dădea drept socialist, acţionând însă mai cinic decât orice maşinărie capitalistă. Să ne aducem aminte de averile făcute de Oleg Voronin în perioada când PCRM era la putere, ăsta da exemplu de socialism. După aprilie 2009, epoca „comunistă” a trecut, însă PCRM-ul a continuat să existe, aidoma unui furuncul politic pe cale de dispariţie. Singurul impediment în calea distrugerii totale a comunismului din Moldova l-am reprezentat şi îl reprezentăm noi, jurnaliştii, cei care continuăm să scărpinăm această bubă infectă, readucând-o astfel la viaţă.
Am urmărit miercuri mai multe blocuri de ştiri de la posturile tv din ţară şi mare mi-a fost uimirea – aproape fiecare post tv, inclusiv cele care se declară absolut anticomuniste, a făcut măcar o ştire despre depunerea de flori la monumentul lui Lenin. Depunerea de flori, organizată de PCRM, cu ocazia împlinirii celor 95 de ani de la Revoluţia din 1917, semăna mai degrabă cu un marş al defuncţilor politici. „Comunismul” din Moldova, după părerea mea, reprezintă un furuncul politic, unul învechit, care s-a acoperit demult cu o crustă capitalistă şi ar trebui să explodeze, lăsând în urma lui nişte bubiţe pseudosocialiste. Însă nu este aşa, pentru că în loc să lase buba în pace, ca aceasta să dispară de la sine, jurnaliştii noştri preferă să o scarpine întruna. Orice mârşăvie organizată de „comunişti” ajunge în vizorul presei, fie că aceştia pătrund cu forţa în Parlament, precum vandalii, fie că sar la bătaie, precum interlopii autentici. Oare chiar nu înţelegeți, dragi colegi din mass-media, că aceste debandade sunt ultimele încercări ale comuniştilor de a rămâne în lumina rampei și de a mai apărea o dată la televizor? „Comuniştii” scuipă cu venin în toată lumea spre bucuria melancolicilor sovietici şi a consumatorilor de ştiri picante, iar noi, presa, le prezentăm circul patetic în orele de vârf.
Mă adresez mai ales televiziunilor democratice în frunte cu Pro TV, Prime şi Jurnal TV. Voi chiar credeţi că targetul (publicul) vostru este interesat de o ceată de senili politici, acompaniată de câţiva marasmatici care au venit să depună flori la monumentul lui Ilici? Personal, mi-a provocat silă acest material, îmi venea să închid televizorul, pentru că chiar nu mă interesează o sindrofie organizată de un partid în agonie. Înţeleg că orice reprezentant al presei trebuie să fie echidistant şi să reflecte atât opinia politicienilor majoritari, cât şi a celor din opoziţie. Doar că, în cazul PCRM-ului, nu putem vorbi despre o opoziţie în adevăratul sens al cuvântului. Putem vorbi de o ceată de golani politici care încearcă să recapete puterea prin cele mai mârşave metode. Şi atâta timp cât fiecare porcărie şi depunere de flori ale „comuniştilor” vor fi mediatizate intens, va exista riscul ca aceştia să rămână în lumina rampei, în inima și mintea alegătorilor zombaţi. Poate facem o înţelegere profesionistă şi nu mai scriem niciun cuvânt despre PCRM, adică nu mai scărpinăm buba plină de puroi? Şi vă asigur, imediat ce nu vor mai apărea în vizorul presei, „comuniştii” vor dispărea din politica moldovenească. Eu despre PCRM nu mai scriu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
