Colegul nostru Arcadie Gherasim, meşter la vorbe de duh şi la glume, zice, mi s-a părut nu ştiu cum visător: Ehe-he, dacă aş fi eu fascist… Nu ştiu la ce s-a gândit colegul meu visător, dar eu la un moment dat mi i-am imaginat pe colegii mei Arcadie Gherasim, Gheorghe Budeanu, Nicolae Roibu, Vitalie Munteanu, Ion Surdu, Constantin Grigoriţă că-s „fascişti” şi „nazişti”… Înarmaţi, se plimbă pe lângă un gard înalt de sârmă ghimpată, iar dincolo de sârmă, îmbrăcaţi în zdrenţe, numai pielea şi oasele, cu cătuşe la mâini şi la picioare, stau în rând la camera de gazare Voronin, Tkaciuk, Dodon, Muntean, Muşuc, Mişin, Greceanâi… Cu adevărat, mă gândeam în mintea mea, dacă noi am fi „fascişti” şi „nazişti”, n-ar mai mărşălui Markuşa cu steaua roşie prin centrul Chişinăului…
