Mi-aș dori să văd tot atâția cinefili în sala de proiecții ca la Festivalul internațional „Anim`est”, ce și-a consumat deja două ediții la Chișinău. Și dacă ne-am convins că studiourile locale de animație reușesc să creeze scurtmetraje demne de un festival, atunci orice amator de filme ar putea avea pretenții față de producția de filme artistice moldovenești. S-a scris mult despre faptul că nu sunt bani și alte posibilități care ar permite regizorilor noștri să facă concurență filmelor străine. Dar nici nu trebuie să fim în rând cu americanii! Filmul moldovenesc se leagă strâns de tradiția europeană. Nu avem nevoie de efecte speciale, cascadorii sau explozii de anvergură. Comedia „Nunta în Basarabia” a demonstrat că e nevoie de filme bune care să relateze despre probleme, stereotipuri și bucurii cotidiene. Iar filmele care să satisfacă această cerință sunt doar câteva, cum ar fi cele ale lui Igor Cobîleanski. Avem destule filme istorice, și prea puține povești de dragoste. Poate pentru că în cotidianul moldovenesc e mai greu să surprinzi fericirea…
