Ce am încercat eu să fac în acest timp, dragii mei frați de peste Prut? Îngenuncheat, cu sufletul durut (cum spune marele poet necunoscut Andrei Ciurunga, din Cahul), am încercat să mă ridic, după ce ne-au tăiat aripile.
În Anul Centenarului statul meu, de la București, a vrut să nu se marcheze aceasta mare victorie a Neamului.
Am strâns din dinți și am pornit la luptă, candidând ca independent pentru Parlamentul European, ca să atac de acolo chestiunea Reîntregirii noastre. Am acumulat 120 de mii de persoane de partea mea dar tot am fost blocat de aceiași oameni răi cu care ne confruntasem în 2018. Totuși, 120 000 de persoane (poate în realitate au fost mai multe) nu e de ici de colea. Așa că am strâns iar puteri și energie, să continuăm lupta, pe orice câmp de bătălie va fi necesar, ca să reușim.
În continuare am în vigoare acea rușinoasă expulzare pe o perioadă de cinci ani. În continuare, cauza mea nu s-a judecat pe fond. Trecând prin regimurile Plahotniuc-Năstase-Dodon, justiția din R.Moldova a rămas la fel de injustă și nedreaptă.
Și vreau să vă zic că am ajuns la vorbele multora dintre voi, care m-ați avertizat că așa voi păți. Că oameni cum sunt o parte din cei care au venit lângă noi ne vor trăda. Că atunci când vom fi cu adevărat periculoși pentru ei, ne vor lichida. Da, ați avut dreptate! Dar nu înseamnă că renunțăm. Nu vom renunța, niciodată!
Dar voi? Cum sunteți? Din rău în mai rău? De la un oligarh la altul? Marfă transmisibilă și ieftină? Așa e, cum am scris de multe ori în TIMPUL și în cartea mea, Blocați în Labirint. Năstase al vostru, care venise la mine în 2015 să îi închinăm mișcarea unionistă lui, fără a fi dispus măcar să accepte ideea Unirii, și-a făcut datoria? A adus Miliardul înapoi? Filat gata, e curat ca lacrima? S-a întâmplat ce v-am zis, au schimbat între ei rolurile Țopa cu Plahiotniuc. Aha. Deci am avut dreptate. Singura soluție este Unirea.
Apropo, despre anii aceștia de luptă, am scris o carte, bine vândută în Țară. Se cheamă Cum i-am cunoscut. Vouă aș vrea să vi-o fac cadou, pentru că sunteți ai mei, pentru că nu mai pot să vă văd la ochi din cauza interdicției dar nu ați părăsit inima mea. O găsiți la sediul TIMPUL.
Mi-e dor de voi și vă sărut…
