Dar iată că introducerea religiei în programele şcolare a stârnit atâtea controverse, încât se pare că ne îndepărtăm tot mai mult de ceea ce ar trebui să numim armonie, toleranţă şi bună înţelegere. În anii precedenţi, discuţiile legate de această problemă au avut loc mai mult în surdină, căci statul, respectând biserica, o ţinea totuşi la distanţa cuvenită şi bine măsurată, iar mass-media, în special televiziunea, aborda cu destulă sfială şi doar sporadic acest subiect. Acum, asistăm la o adevărată campanie care cu greu poate fi numită discuţie şi în care subiectul se îndepărtează adesea de cel anunţat. Dacă trebuie sau nu introdusă religia în şcoală – acest lucru nu-l mai pune nimeni la îndoială, toată lumea este de acord că trebuie. Or, se discută, în fond, denumirea acestui curs şi statutul lui în programa şcolară – lucruri esenţiale, dar nu şi suficiente pentru a purcede la o asemenea acţiune de amploare, care se va extinde, practic, asupra întregii societăţi. Graba cu care se cere introducerea religiei în şcoală chiar de la 1 septembrie poate fi oarecum înţeleasă, dar nu se ştie dacă şcoala este pregătită pentru aşa ceva. Ar trebui să se analizeze mai detaliat şi pe etape o serie de lucruri, care nu pot fi lăsate doar în seama bisericii, a preoţilor, care nu sunt cadre didactice şi care au şi aşa destule obligaţii. Chiar dacă mai-marii bisericii declară că îşi asumă responsabilitatea, deşi încă nu au mai nimic pregătit, pentru a nu începe o asemenea lucrare dumnezeiască prin improvizaţii, ar trebui puse la punct mai multe detalii deloc neglijabile în procesul educaţional, ca să se ştie măcar în linii generale: câte ore suplimentare vor apărea în şcolile din întreaga ţară, cine va preda disciplina dată, cum şi unde vor fi pregătiţi viitorii profesori, ce va conţine programa acestui curs, cine va elabora curriculumul, ce suport didactic există acum sau este necesar pe viitor şi multe altele.
Evident că cel mai bine ar fi ca introducerea religiei în şcoală să se facă treptat, pe etape (dar şi acestea trebuie elaborate) şi credem că nu ar trebui să se limiteze doar la bazele ortodoxiei, ci să se elaboreze un curs care ar cumula valorile spiritual-culturale ale creştinismului în ansamblu, inclusiv ale ortodoxiei. În condiţiile actualei deschideri europene a republicii noastre, este deosebit de importantă propagarea cunoştinţelor despre patrimoniul culturii occidentale de sorginte creştină – scriitori şi opere, monumente de arhitectură, lucrări şi autori celebri din domeniul picturii, sculpturii, muzicii.
Tot de la 1 septembrie ar trebui să înceapă pregătirea profesorilor şi, pentru a nu trimite în şcoală o persoană doar pentru orele de religie, la unele facultăţi cu profil umanist pot fi elaborate şi implementate planuri de studii care să îmbine studierea religiei cu o altă disciplină de bază. De exemplu, din experienţa mai multor universităţi din România, se poate vedea că teologia se îmbină perfect cu filologia, căci profesorul care propagă cuvântul matern, va găsi foarte multe repere legate de cuvântul Domnului în istoria limbii şi literaturii materne. Iar deschiderea generală spre valorile creştine îi va ajuta pe elevi să înţeleagă mai bine unele lucruri spuse de autori de referinţă şi de marii noştri înaintaşi, de exemplu, celebrul vers eminescian „O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee…”.
Necesitatea cunoaşterii valorilor spiritual-creştine pentru un filolog este deja un lucru constatat şi pentru a umple acest gol, la Facultatea de Litere a USM a fost elaborat un pachet opţional cu titlul generic „Spiritualitate creştină”, care conţine o serie de cursuri menite să lărgească orizontul unui filolog, ca, de exemplu, „Etica şi morala creştină”, „Biblia ca text”, „Învăţătură de credinţă ortodoxă”, „Simbolismul artei creştine”, „Motive biblice în literatură”, „Frazeologisme biblice” ş.a. Prin această abordare se pune în evidenţă caracterul interdisciplinar al modulului, iar tematica legată de creştinism nu rămâne tezaurizată, doar ca valoare în sine, ci capătă funcţii aplicative distincte. Această abordare ar putea fi valorificată în cel mai scurt timp, chiar de la 1 septembrie, bineînţeles, dacă organele de resort vor fi interesate ca religia să nu fie doar o simplă denumire din orarul şcolar, ci să devină o cale de lărgire a orizontului spiritual şi cultural al elevilor.
Irina Condrea,
dr. habilitat, conferenţiar universitar, USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
