Marți i-am urmărit pe reprezentanții acestora la diferite televiziuni – Streleț și Corman la Moldova 1, iar Palihovici și Candu la TV 7, Diacov și (din nou Streleț) la Publika. Un spectacol rar! Se țineau de nas, privind unii la alții, dar rezistau stoic și și se scuipau și se înjurau doar în gând. La un moment dat uitau să-și joace rolurile (că, chipurile, nu doresc alegeri anticipate) și-și dădeau frâu liber gurii. Cel mai des făcea acest lucru Streleț. Mereu evoca cu lacrimi de sânge hotărârea blestematei Curți Constituționale din 22 aprilie care i-a tăiat aripile șefului său, Filat. La cealaltă televiziune, Palihovici, deși încerca să fie mai finuță decât Streleț, juca la fel de neconvingător rolul de negociator care vrea pace. Impresia pe care mi-au lăsat-o „negociatorii” a fost că se trage din timp, că negocierile se mimează, că se bate pasul pe loc și că nici unul dintre ei nu e sincer iar în fața telespectatorilor se joacă un nou episod din serialul mizeriei și fățărniciei politice moldave. Doar Ion Hadârcă, reprezentantul „liberalilor reformați”, s-a arătat convins că lucrurile se mișcă, totuși, înainte, remarcând drept pozitiv faptul că în ultimul timp politicienii au „ieșit din negreața crizei și au intrat în ceața” anticipatelor. Chiar sunt curios să văd ce va face mai departe parlamentul: va „ieși din ceață”, votând un nou guvern, sau se va întoarce în „negreața crizei”? La fel de curios sunt să văd ce va apărea (dacă va apărea) pe ruinele fumegânde ale fostei Alianțe: o coaliție politică (sinceră) sau o cârdășie mafiotă (ordinară)?
N-a mai rămas mult de așteptat. Spectacolul se apropie de final. Deznodământul e aproape.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
