Cum ar arăta o frunză, dacă nu ar exista formele feminine? Ori un delfin? Ori stiloul pe care-l ţin acum în mână? Totul ar fi gri, dar un gri urât, întunecat şi plin de ascunzişuri, aşa cum ar arăta mintea umană, neseparată în sexe, o minte încuiata de singurătate şi lipsită de întrebări existenţiale… O poartă închisă cu un lacăt ce nu acceptă nicio cheie, din simplul motiv că aceasta n-a fost concepută.
Ne dau multe dureri de cap. Dacă femeia ar trebui premiată pentru merite deosebite în câmpul existenţial al bărbatului, durerile de cap pe care ni le provoacă uneori sunt în mod clar motivaţia cea mai potrivită pentru o asemenea distincţie. Dar crezi tu, bărbatul care citeşte probabil
la toaletă aceste pagini uitate de soţie prin cameră, că fără acele dulci dureri de cap ai trăi mai bine? Am trecut prin relaţii incredibil de frumoase, graţie cărora am devenit Doctor în Psihologia Cuplului, prin perioade în care am învăţat de la ele ce însemn eu. Am învăţat ce înseamnă de fapt diplomaţia, dorinţa de a conlucra, de a realiza cu adevărat ceva, de a deveni imun la durerile de cap provocate de isteria feminină ocazional prezentă în viaţa mea liniştită de bărbat autosuficient. Am luat-o nu o dată peste picior pentru fisa care nu-i cădea la momentul potrivit sau pentru simţul dezastruos al orientării în spaţiul urban al capitalei şi m-a enervat la culme cu episoadele ei de gelozie. Dar fără aşa ceva parcă trăiesc degeaba.
Femeia nu este precum sarea-n bucate. Ea este elementul ce stă la baza formarii celui mai mic cristal de sare, fără de care nu ar exista marile saline ori apa mării. Dulceaţa ei poate fi menţinută atâta timp, cât bărbatul reuşeşte să-i asigure armonia necesară, căci, în caz contrar, ea poate deveni extrem de sărată, chiar amară pe alocuri, cu tente acre. Forţa ei interioară nu poate fi egalată de niciun vulcan, moliciunea atingerii sale o întrece pe cea a mătăsii, instinctul ei matern poate măcelari haite întregi de lei înfometaţi din dorinţa de a-i apăra pe cei dragi, iar sărutul ei este capabil să-l îmblânzească până şi pe cel mai mare tiran, pentru că autosuficienţa lui ar fi în van fără prezenţa ei la braţul său…
Aceasta e femeia privită cu ochii unui bărbat de doar 26 de ani, care mai are multe vârfuri montane de cucerit. Ştiu doar că nu aş face nimic, dacă nu aş avea cu cine împărtăşi bucuria victoriei, la un pahar de vin roşu, în faţa unui şemineu aprins şi mângâiat de căldura atingerii fiinţei ce a reuşit să înglobeze cele mai frumoase calităţi pe care Dumnezeu le-a aruncat, aparent aleatoriu, pe Pământ.
Sursa: Suplimentul "Femeia"
www.umbluliber.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
