În Donețk victimele umane sunt la ordinea zilei, Poroșenko îl amenință pe Putin, Putin pe Poroșenko. Învestirea Guvernului Moldovei ne aduce aminte de alegerea președintelui, Dodon îl amenință pe Leancă, iar Chirtoacă e „de vină” că lucrează de zor la iluminare și la Parcul Valea Morilor. Pe lângă aceste știri, mai avem accidente de avion în Taiwan, de tren – în America, de – mașină în Moldova.
Dolarul a crescut ca Făt Frumos într-o zi, cât într-un an, euro a trecut deja de 20 de lei, în unele zile până și grivna ucraineană e în creștere față de leu. Fapt care duce la scumpirea mai întâi a energiei și a altor bunuri importate, după aceea și a bunurilor locale, pentru o pâine ai nevoie de energie.
Dodon și-a dus partidul în excursie la Moscova, secretarul Angelei Merkel a dat o fugă la Chișinău să discute cu „europenii” de la noi, iar la sat preoții bisericii ruse îngroapă moldovenii fără să îi ducă la biserică doar pentru că nu vor să intre în bisericile trecute la Patriarhia Română (Peticeni, Călărași). Dar să nu uităm: spitalele din Moldova nu au medicamente și tifon. Așa am încheiat luna ianuarie și am intrat în februarie.
Aș mai putea aminti de politicienii de la noi care sunt întrebați în română la conferințele de presă și răspund în rusă – o constantă a ultimilor ani, dar și de apucătura lor de a refuza să dea declarații presei. Toată ziua auzim că: politicianul / parlamentarul / ministrul a refuzat să dea o declarație sau nu a răspuns la telefon. De parcă presa i-ar suna în concediile de odihnă / boală să îi deranjeze. Presa îi contactează în timpul orelor de lucru, plătite din banii noștri, dar domniile lor nu catadicsesc să răspundă, banii noștri sunt buni, noi nu.
Copiii politicienilor noștri învață în Elveția și Anglia, nu în Rusia; copiii separatiștilor din Ucraina studiază la Kiev, nu la Moscova. Studenții ucraineni se adresează colegilor ruși pentru a-și cere libertatea, studenții ruși le răspund că Rusia e cea mai democrată țară (și nasul le crește mai ceva ca lui Pinocchio).
Ce ne va aduce 2015? Nouă – oamenilor, nouă – moldovenilor. Ce vom vota peste patru ani? Dar la vară, în alegerile locale? Să fim un pic atenți ce se întâmplă în alte ţări, că nu suntem doar noi pe planetă, să observăm de unde vine un gram de liniște și bunăstare. O politică prorusă e tot mai apropiată de una teroristă, ca cea a Statului Islamic. Agresiune și sărăcie. Dar ce ne facem cu ai noștri politicieni? Care au uitat în două luni pentru ce au fost votați și acum nu răspund la telefoane, stau și îşi împart țara între ei.
